Şi tu râdeai, jupâne, cu fală şi rânjire:
Râdeai precum un gâde,
Când vede capul jertfei zburat dintr-o izbire,
Se laudă şi râde;
Căci nu ştiai că viaţa, închisă-n nemişcare,
E cea mai cu putere;
Căci nu credeai c-un suflet se face şi mai tare,
Călindu-se-n tăcere!