Suspinul, ca scânteia ce cade jos în paie

Sau pe-un covor de spice,

Pândind o adiere s-o umfle-ntr-o văpaie

Şi-n slavă s-o ridice;

Suspinul, când poporul întreg din piept îl scoate

Şi-un echo se găseşte,

Suspinul, ca scânteia, turbat cuprinde toate

Şi-n praf le mistuieşte!