Ca un satrap alene lungit într-o grădină în moale cugetare,

Privind cum se iveşte în ziua cea senină

Un nor în depărtare,

Aşa privea ciocoiul cu genele-adormite

Suspinul României şi iată că-ntr-o clipă din neguri grămădite

Dă flacăra urgiei!