Trufașa-ți auroră, eu fruntea-ncoronată,

În mână cu măslinul, în slavă nainta,

Ș-o nouă sărbătoare, în tabără cântată,

Din cerul cel prea rumen pământului vestea.

Nainte de ivire-ți, ca zâmbetul nădejdii,

În inime viteze ce-au înfruntat primejdii,

Tu ca un foc în ele luceai dumnezeit.

De mii de ori răsară soarele și sfințească,

Căci dulcea ta lumină în veci o să lucească

În sânul omenirii ce tu ai slobozit.