Iadul jurat osândei, din vecinica urgie,

Scrâșnindele lui furii din sânu-i a suflat;

Ș-a lui prea credincioasă, prea draga-i tiranie,

Fatal, repede înger, pământu-a-nconjurat.

A ei urmă-n tot locul rămase însemnată;

Dar ațintat străbate, ochiu-i zavisnic cată,

Ochește și alege al luminării loc.

Amar zâmbește, sună fiarele-apăsătoare,

Pune-un picior statornic, gheara-i omorâtoare

Sugrumă, desfrânează, doboară, pune foc.