Anii posomorârii, robiei-ndelungate,

Gemete, jertfe, sângiuri întins îți vor descri;

Eu cânt a ta ivire, faptele lăudate,

Slăvesc eu slobozirea ce-n tine răsări.

Vitejii Miezii-nopții ai lor ochi ațintară

Pe drumul unde dreptul și crucea le-arătară

Și p-aripile slavei aicea au zburat.

Cu-al lor de martir sânge, cu brațul plin de fală,

Au înecat ei iazma și spaima infernală,

Și tu lumii cu pacea în mâini te-ai arătat.