Grecii, ce detunară cu jugul și robia,

Pe fruntea ta-nsemnată citiră soarta lor;

Românul, ce pierduse și drept, și datoria,

În zâmbetul tău vede p-al său apărător;

Serbia-n el cunoaște patria, Dumnezeul;

Tu ai deschis Bosforul și tu nalți caduceul

Ca să vestească lumii comerciul cel bogat.

O, fiică îndurării d-acea cerească rază!

Spune-mi: îți era rândul ca lumea să te vază,

Sau te-a grăbit acela creștinul împărat?