IV

Dar un năluc urmează, și visu-și schimbă fața.

Mă pomenii în drumu-mi tovarăș că aveam:

Pare că mă-nsurasem, ș-amara mea viață

Cu o ființă dragă părtaș o îndulceam.

Cât o iubeam! și câtă simțeam eu fericire!

Eu o vedeam un înger chiar într-adins venit,

Nedezlipit tovarăș l-a mea nenorocire,

Ca să aducă pacea în sufletu-mi mâhnit.

Ce bunuri eu printr-însa, ce mulțumiri plăcute

Și ce simțiri fierbinte, plăceri necunoscute

În dragostele noastre din zi în zi vedeam!

Prin ea mă făcui tată; simțirea-mi adormită

Se deșteptă l-ast nume; ființa-mi înmulțită

Se revie de focul prin care eu trăiam.

Share on Twitter Share on Facebook