IX

Dar fără veste-odată un trăsnet șerpuiește

Răsăr, și lângă mine văz mort unul din fii.

Eu mă deștept de cuget! și cugetu-mi vorbește:

„Oprește, îndrăznește! la muma lor să vii.”

O văz iar lângă mine, galbenă, veștezită;

Ea nu era schimbată, ci eu m-am fost schimbat;

În inima-mi rebelă o ură umilită

P-ascuns se furișase ș-adânc s-a fost cuibat.

O vină-n veci aduce o vină și mai mare,

Ș-o patimă pe alta și mai sfâșietoare,

Ș-a lor navală este șiroi pustiitor.

Iar omu-n întuneric pipăie, șovăiește;

Râpa e sub picioare, omul se prăvălește.

Astfel păcatul este viclean ș-amăgitor!

Share on Twitter Share on Facebook