Dar fără veste-odată un trăsnet șerpuiește
Răsăr, și lângă mine văz mort unul din fii.
Eu mă deștept de cuget! și cugetu-mi vorbește:
„Oprește, îndrăznește! la muma lor să vii.”
O văz iar lângă mine, galbenă, veștezită;
Ea nu era schimbată, ci eu m-am fost schimbat;
În inima-mi rebelă o ură umilită
P-ascuns se furișase ș-adânc s-a fost cuibat.
O vină-n veci aduce o vină și mai mare,
Ș-o patimă pe alta și mai sfâșietoare,
Ș-a lor navală este șiroi pustiitor.
Iar omu-n întuneric pipăie, șovăiește;
Râpa e sub picioare, omul se prăvălește.
Astfel păcatul este viclean ș-amăgitor!