Parcă era femeie... trăsuri amestecate

Se gâlcevea pe fața-i de nevoiaș bărbat:

Lungă, lungă, subțire și oase înșirate,

O sprintenă momâie forma grozavu-i stat.

Ochii îi erau negri ș-un foc în ei de sânge,

Sub ei un nas lung, groaznic umfla fatale nări;

Gura-i, un iad de largă, voia cochet a strânge;

Scălâmbu era-n fața-i, în trupu-i, în mișcări.

Galbenă și uscată fața-i cea lunguiată,

Până la urechi buza-i d-ocară-nveninată,

Un rumen de strigoaică în veci se-mprumuta.

Picioare de insectă ce foametea vestește,

În veci nesățioasă cu cinstea se hrănește

De la străin și rude, făr-a putea-o da.