XIV

Visu-și mai ținea șirul, dar cu ceva schimbare;

Ș-ast înger de-ntuneric în veci mă ispitea,

Spion faptelor mele ardea de răzbunare

Și-n tribunalul lumii pârâș mă osândea!

O sfântă hotărâre m-armă întru putere

Să rabd astă ispită. Dar, Doamne! ce văzui?

Ast duh de răzvrătire era însuși muiere,

Și nici o deosebire de drac nu cunoscui!

Să aibi în veci de față o singură idee!

Să știi că a ta taină e-n mână de femeie,

Și ea să te supuie în spate-a o purta!

Adevărat ușure, n-aveam vreo povară;

Dar greu e s-aibi asupră-ți femeia cea ușoară

Și-n voile-i vrodată să nu poți a intra!

Share on Twitter Share on Facebook