Visu-și mai ținea șirul, dar cu ceva schimbare;
Ș-ast înger de-ntuneric în veci mă ispitea,
Spion faptelor mele ardea de răzbunare
Și-n tribunalul lumii pârâș mă osândea!
O sfântă hotărâre m-armă întru putere
Să rabd astă ispită. Dar, Doamne! ce văzui?
Ast duh de răzvrătire era însuși muiere,
Și nici o deosebire de drac nu cunoscui!
Să aibi în veci de față o singură idee!
Să știi că a ta taină e-n mână de femeie,
Și ea să te supuie în spate-a o purta!
Adevărat ușure, n-aveam vreo povară;
Dar greu e s-aibi asupră-ți femeia cea ușoară
Și-n voile-i vrodată să nu poți a intra!