Trecutul pentru mine ștersese-orice părere

Și orice suvenire adânc mă sfâșia,

Iar viitorul groaznic îmi prevestea durere;

Nădejdea mă urâse, încât nici m-amăgea.

Vream să desfac cu lumea oricare legătură,

Să fiu slobod în toate, să fiu numai al meu,

Dar mă ținea într-însa o singură făptură

Ce-mi răsfrângea în lume pe însuși Dumnezeu.

Taina aceasta vecinic la om nu va fi zisă:

În inima-mi zdrobită în flăcări este scrisă,

Ce și a ei țărână în veci o va-ncălzi;

E scrisă într-o limbă aci necunoscută

Pe inima-mi ce geme și care-n veci e mută,

Și singur numai mie mi-e dat a o citi.