A. T. R.

La Piatra-Neamț se adună în congres Asociația Tinerilor Creștini. Sunt cele mai bune nădejdi ale noastre, acești tovarăși cari se doresc după o viață purificată de lumina credinței. Dar, deocamdată, cei mai triști dintre tineri; căci zilele lor sunt arse de îndoială, iar ceasurile de odihnă frământate de vecinice socoteli cu ei însiși.

…Până când le va lumina în suflete bucuria cea mare. Care nu se refuză nici unui cercetător hotărât dar care se capătă numai cu greu.

Căci mintea noastră se sbate dea pururea între antinomii. Conștiința modernă a afirmat-o prin Kant; antinomiile lui sunt desigur nefericite; dar simțul lui pentru caracterul antinomic al rațiunii e de o precisie și o tărie clasică. Rațiunea îmbunătățește universul; ea desface și despică totul, și numai în mintea purtătoare de Dumnezeu a ascetului începe vindecarea existenței, închiderea rănilor lumii. Antinomia este urmarea despicării universului prin rațiune; iar împăcarea și unitatea lui cea nouă nu se înfăptuește decât dincolo de această rațiune însăș.

Am zice, în Dogmă. Dar nu în dogma care este pentru mintea noastră slăbănoagă numai o normă regulativă, ci în dogma ca adevăr intuitiv, deschis de revelație. Căci în adevăr pentru mintea noastră obicinuită dogma nu e decât un „imperativ categoric”; ea este însă o axiomă, evidentă prin ea însăș, pentru rațiunea purificată și potențată prin rugăciunea și prin fapta creștină.

Unde nu e antinomie, încetează dogma; căci avem de aface cu o afirmație rațională, ca o propoziție științifică; ce nevoie să mai credem, ce nevoie că ne mai purificăm prin rugăciune și faptă?

Dar unde nu e dogmă, încetează religia. Și cădem iarăș în locul rațiunii, care nu poate pătrunde în intimitatea obiectului religios, și nici nu-l poate cuprinde în totalitatea lui.

De aci, tinerii mei prieteni, și eresia; care nu e decât o afirmație rațională unilaterală, așezată în locul adevărului absolut, cu pretenții de adevăr absolut. Căci doar asta însemnează airesis; alegere, aplecare spre ceva, deci unilateralitate. Eresia este unilaterală chiar când — după împrejurări — natura ei mistică e de netăgăduit; pentru că la originea ei stă tot un act de alegere al rațiunii.

…Iată ce aș fi spus prietenilor cari m-au chemat la congres, dacă treburile mele de fie care zi mi-ar fi îngăduit să mă duc la Piatra-Neamț.

6 Septembrie 1926.