Misticism ?…

Cu ce mândră siguranță protestă mai ieri poetul Nanu, în numele celor foști la Cuibu cu Barză, în potriva lui credo, quia absurdum!… Îl simți cât de îndurerat desprețuiește pe toți cei cari nu posedă „regulile elementare ale logicei” — sau nu fac uz de ele. Și îți închipui cât de jos, pe scara pierzării, stau în ochii lui sufletele noastre pustiite de absurditățile ortodoxiei!

Să ne fie chiar așa de grozavă? Mă gândesc adesea că inventivitatea minții omenești nu e fără margini; prea se repetă situațiile pas cu pas, și prea aceleași vorbe se aruncă în cumpăna discuției. Știți cum scria pe vremuri Eunomnius către Grigore cel mare? „Voi cuteza a gândi imposibilul”. Căci vai! nici Grigorie nu prea stăpânea „regulele elementare ale logicei”!

Logică, — de sigur nu avem, sau mai bine, nu avem logică unde nu e nevoie de ea. Iată de ce întâmpinarea tuturor pseudo-creștinismelor raționaliste nu ne rușinează. De la ortodocși la protestanți deosebirea este fundamentală; noi întrebăm dacă trebuie să gândim așa; ei, — dacă pot să gândească așa. Drumurile noastre merg pe la Getsemani, prin grădina jertfei acceptate; credo, quia absurdum este doar durerosul sacrificiu al intelectului; pe care orice creștin trebue să-l facă: senin și cu convingere; căci e sacrificiul trupului.

Cred, cu toate că e absurd; cred tocmai pentru că e absurd; căci în dușmănia minții față de credință, eu văd tocmai putința unei vieți mai înalte.

Nu e nimeni așa de pedepsit de Dumnezeu ca să desprețuiască cunoștința. Dar care cunoștință? Pe cea dată de „regulele elementare ale logicei”? E prea puțin în genere; iar aci nu e nimic Credo, quia absurdum,asta a spus-o Tertullian. De ce nu se citează însă cu aceeaș asiduitate Anselm din Canterbury? Căci al său credo ut intelligam este implinirea istorică și logică a celui dintâiu. E mai puțin cunoscut? Mă îndoiesc. E mai puțin comod pentru o argumentare ad-hoc? Se poate, dar nu ar fi un motiv. Motivul este altul; când ai pornit pe drumul rațiunii, ți-e frică să mergi până la capăt, căci nu știi unde poți să ajungi.

Vrem să cunoaștem; dar nu după „regulele elementare ale logicei” — ci după îndurarea lui Dumnezeu, așa cum stă scris: videmus nune per speculum in aenigmate; tunc antem facie ad faciem. Nunc cognosco ex parte; tunc autem cognoscam, sicut et cognitus suma. (1. Cor. XIII. 12).

Iar pentru aceasta, mărturisim hotărât: credo qui absurdum!

quia absurdum!