Învățământul teologic

Sf. Sinod al bisericii noastre a pus în discuție reforma învățământului religios. Nu știu de unde a pornit ideea, dar ea este în adevăr fericită; iar graba cu care ministrul cultelor și-a însușit-o, arată că înțelegerea pentru cele bisericești își face drum și în lumea politicei, care începe să fie interesată nu numai la „manevrarea” bisericei, ci și la întărirea ei efectivă.

Pentru biserică prilejul acesta este unic. Unic mai ales prin conjunctura extrem de favorabilă; căci, de la întemeierea statului român modern, nici odată viața publică și atmosfera spirituală a țării nu a fost mai sincer interesată și mai deschisă problemelor religioase ca astăzi.

Ce va isbuti să facă biserica din prilejul acestei reforme, e hotărîtor pentru câteva generații de aci înainte.

În definitiv învățământul religios mai că nu există. Nici nu spunem ceva nou; și credem că nu se va găsi nimeni care să se simtă insultat… Tot învățământul nostru e arhaic și anacronic; de ce ar fi tocmai cel teologic altfel?

Concepția universității noastre este medievală; ceeace la urma urmelor nu ar fi nici un rău; rău, dacă, numai, acest medievalism școlăresc ar fi în tradiția noastră spirituală. Dar cultura de școală medievală noi nu am cunoscut-o niciodată. Și atunci învățătura care în altă parte se valorifică cel puțin prin asimilare desăvârșită și prin integrare în structura spirituală a nației, la noi rămâne pur și simplu literă de carte, — moartă. De aceea la noi cartea nu isbutește să fecundeze viața publică.

Biserica vrea să înceapă astăzi o mișcare de mântuitoare ofensivă. Toate împrejurările îi sunt prielnice. Să cumpănească deci bine instrumentele de luptă pe care și le făurește; și între acestea în primul rând învățământul. Ea poate complecta și perfecționa vechiul sistem, desigur. Dar asta nu e prea mult, căci perfecționarea aceasta ar însemna un progres doar în ordinea cantitativă; ar fi vorba numai de un mai mult sau mai puțin. Și pe urmă sistemul prea depinde de oameni: cu profesori buni se va face oricând ceva; cu altfel de profesori se va vorbi iarăși în trei patru ani de nevoia unei reforme…

Credem că sistemul însuși trebue schimbat. Învățământul teologic va trebui să reprezinte o știință ofensivă. E un lucru care se poate?

Evident, e nevoie de ceva curaj și de lipsă de prejudecăți în materie de „drepturi câștigate”. A opera e un lucru dureros întru toate, o recunoaștem. Dar biserica nu are astăzi prea multă alegere. Într-un fel sau în altul va trebui să se decidă. Să nădăjduim că nu va alege calea compromisurilor.

5 Iulie 1926