Situația politicăProblema politicii noastre de stat

Partidul național-țărănesc a dat publicului un comunicat prin care anunță începutul unei campanii pentru răsturnarea guvernului; iar, mai grăbit, partidul liberal răspândește peste tot vestea apropiatei lui treceri la putere și își face un program de lucru în consecință. Ne-am afla deci, după toate aparențele în preziua unei schimbări de regim. Cu atât mai mult, cu cât chiar presa care-și zice — și într-o oarecare măsură chiar e — independentă, duce o vie, campanie, pe o temă sau alta, împotriva guvernului actual. Cetim astfel, în fiecare zi, despre o nouă combinație ministerială. Cu preciziuni cari în ultima vreme merg până la numele viitorilor miniștri.

Se schimbă guvernul? Nu știm. Noi cetitori în cafea sau în stele nu suntem; nici viziuni nu avem; și nu auzim nici „voci”. Bunul Dumnezeu nu s-a îndurat de noi până într-atâta, în cât să ne însemne cu un asemenea dar. Nu ne-a îngăduit să fim de cât oameni; simpli oameni; cu judecata pe care el a hărăzit-o la fel tuturor în jurul nostru. De aceea noi n-am profetizat niciodată. Nici în politică și nici altfel. Cum însă politica e o treabă omenească, și cum toate treburiIe omenești stau sub semnul judecății, ne-am străduit întotdeauna să judecăm. Chiar și în politică. Și cetitorii noștri ne sunt martori, — nu ne-am înșelat nici prea des, nici prea tare. Când, este, deci, vorba să se știe dacă se schimbă guvernul sau nu, noi tot la judecată vom recurge. Nu ca să aflăm ce se va întâmpla, ci ca să ne lămurim ce se poate întâmpla, ce e normal să se întâmple. Căci spre deosebire de semeni ai noștri, simpli confrați de gazetărie sau oameni politici, noi credem că politica este o îndeletnicire în care fantezia este cu totul exclusă, lucrurile întâmplându-se după o strictă necesitate ale cărei resorturi și desfășurări nu scapă rațiunii și bunei judecăți. Să judecăm deci.

Și să o luăm dela început, băbește. Un guvern stă sau pleacă, după cum e bun sau rău; după cum răspunde nevoilor politice de stat sau nu. Pentru ca să știm, deci, dacă vom avea schimbare de guvern, și ce fel de schimbare de guvern vom avea, va trebui să stabilim mai întâiu care e problema politicei noastre de stat actuală și ce fel de înfăptuitor reclamă ea; pentru ca să judecăm apoi dacă guvernul actual se poate măsura nevoilor vremii, iar dacă nu, cine ar putea-o face.

Politica noastră, de stat, — astăzi? Ea nu poate fi decât de două feluri.

Prima, cea preconizată de noi, aci, la „Cuvântul”. O politică net revoluționară. Care plecând dela faptul că lumea întreagă este în criză și că interdependența mondială a scăzut în chip considerabil, recomandă: o decuplare a noastră de politica mondială; o închidere a noastră, cât mai departe împinsă, în granițele noastre; o luare în considerare a realităților românești; o scădere provizorie a standardului de viață la nivelul acestor realități; și așezarea temeiurilor unui stat românesc de structură țărănească, singura formă în care noi putem cu adevărat trăi după indicațiile firii noastre și singura care poate îngădui o adevărată și completă rodire a puterilor rassei noastre.

Noi nu vrem să ne ascundem dificultățile și să ne sustragem realităților. Noi știm că politica aceasta — deși singura eficace, ca una ce ar fi în stare să ne sustragă falsificărilor sub care a fost comprimată viața noastră de stat până acum — e prea îndrăzneață și prea „riscată” pentru a fi adoptată de cei cari poartă răspunderea. O singură iluzie — și aceea foarte puțin consistentă — am avut: că o asemenea politică ar putea face N. Iorga. Profesorul Iorga avea, în adevăr, perspective de vizionar, largă înțelegere, istorică și-aș zice conaturală, a realităților românești și însuflețire profetică de mare reformator. D. Iorga a preferat totuș să fie un gospodar cinstit, care să facă în această țară de oameni necăjiți „puțintel bine”. Nu a avut suflul pe care i l-am bănuit noi? Sau mai de grabă, cum de altfel am spus-o, a venit la guvern prea devreme? E indiferent. Fapt este că profesorul Iorga nu ne-a dat marea guvernare revoluționară în care noi, uneori, timid nădăjduiam; așa că politica noastră, a revoluției de sus în jos, rămâne mai departe un lucru pe care oamenii politici nu consimt și nici nu vor consimți a-l accepta și înfăptui, de și el e singurul firesc.

Prin înlăturarea acestei politici, rămâne însă oamenilor noștri de stat deschisă o a doua cale. Și calea aceasta a fost adoptată de toți. Ea e incontestabil falsă, dacă avem în vedere destinele rasei și țării noastre. Dar are o seamă de avantagii: nu bruschează obicinuințele, nu comportă efort reformator și, mai ales, nu comportă responsabilități; nici față de alții, nici față de tine însuți. Politica asta spune: toată lumea trece printr-o grea criză; criza noastră e în bună parte criza celorlalți; noi nu suntem singuri pe pământ; și nici cei mai deștepti nu suntem. Să vedem, deci, ce vor face ceilalți. Să așteptăm rezultatul frământărilor lor, soluțiile lor, și când se vor drege lucrurile la ei, vom folosi și noi din asta. Să așteptăm deci. Căci chiar dacă am ști ce avem de făcut, — ceeace e de făcut e așa de nou și așa de îndrăzneț, încât nu putem începe noi. Prin urmare: să fim cuminți; să nu luăm inițiative radicale; să încercăm a ne strecura de azi pe mâneprintre dificultăți, până când rezolvarea crizei mondiale ne va îngădui și nouă să atacăm problema refacerii noastre.

Nu vom spune că această politică e bună. Nu vom spune însă, aci, nici că e rea. Căci problema care ne preocupă nu e: care trebue să fie politica noastră de stat; ci: trebue să se schimbe guvernul sau nu, și cum. Iar pentru aceasta — am arătat-o — e nevoie să știm mai întâiu care este de fapt politica noastră de stat astăzi. Ei bine, această politică, iat-o: rezolvirea provizorie a chestiunilor mărunte, așteptând ca soluția cea mare să ne vină din afară. E politica acelui „puțintel bine” de care se veselesc toți oamenii politici și care e totuș politica TUTUROR, în acest moment.

Cere această politică o schimbare de regim? Și în ce fel.

Iată ce va trebui să cercetăm.

27 Ianuarie 1932.