În marginea țărănismului.„Prin noi înșine”

Autarhismul rumânesc și partidul liberal

De când, pe nesimțite și pe nevrute, își face loc, în opinia publică părerea că până la sfârșit va trebui să ne întoarcem — nu numai sub raportul economic, dar și sub cel politic — înspre o politică agrariană; și de când, ca o consecință, a început să se înfiripeze, fie chiar și neformulată, tendința înspre o autarhie rumânească, partidul liberal pândește toate prilejurile pentru a clama: victoria! Căci, dragă Doamne, ne lămurește „Viltorul”: autarhie însemnează „prin noi înșine”, — iar „prin noi înșine” este, după cum bine știți, formula politicei lui Vintilă Brătianu. Ergo!

Oare! Chiar așa să fie? Să fi fost adică noi toți oamenii din țara rumânească, cari ne-am împotrivit politicei lui Vintilă Brătianu și cari, fiecare în măsura puterilor lui, am contribuit la jugularea ei, așa de orbi încât să nu fi văzut dreptatea acestei politici? Și în ce ne privește, să fi fost „Cuvântul”, care de aproape patru ani face o politică revoluționar-țărănească și care a avut curajul să ceară — în zâmbetele superioare ale „specialiștilor” desangrenarea noastră din formula politic-economică europeană, așa de miop încât să nu-și dea seama că Vintilă Brătianu, tariferarul formulei „prin noi înșine” era aliatul lui firesc? Iată ce nu ne vine a crede. Și, deci, nu putem admite.

Impresia noastră e mai degrabă că presa liberală care are pretenția de a anunța victoria, se înșeală. Da. Nu e de rea credință, — ci se înșeală. Ca să fie de rea credință, ea ar trebui să înțeleagă anumite lucruri; iar ca să le înțeleagă, ar trebui să gândească. Știut este însă, obiectiv vorbind, că, în toată presa rumânească, singurele gazete care nu gândesc niciodată — nici măcar din greșeală, sau din diletantism literar — sunt cele ale partidului liberal. Și iată unde se înșală această presă:

Autarhismul rumânesc a apărut — o să ne îngăduiți precizarea — mai întâiu la „Cuvântul”. Dar pentru că se ridica din realități, această orientare politică (și economică) ni se impunea nouă ca o consecință a țărănismului. Care țărănism, la rândul lui, ni se impunea: odată, prin structura economică și spirituală a realităților rumânești; iar a doua oară, prin necesitatea de a ne sustrage efectelor dezastruoase ale prăbușirii liberalismului burghez și a capitalismului bancar, prăbușire pe care scriitorul acestor rânduri a arătat-o ca inevitabilă încă din 1919 (când, împreună cu câțiva prieteni, încerca o lămurire a lucrurilor dela noi, prin… „Ideea Europeană”). Este cineva astăzi care să poată funda această orientare autarhică la noi, altfel decât pe agrarianism și țărănism? Nu credem. Dar atunci cum stăm cu faimosul „prin noi înși-ne” al lui Vintilă Brătianu?

După cât știm și se poate spune, liberalismul român nu a fost niciodată agrarian. El a fost pe vremuri, e adevărat, partidul marilor proprietari de pământ. Iar Ion Brătianu, ăl bătrân, a încurajat defrișarea tuturor pârloagelor țării, dând pe o arendă de nimic latifundiile statului și procurând nouilor arendași, credite. Interesul lui Ion Brătianu și a urmașilor lui pentru agricultură nu a fost însă de natură agrariană, ci capitalist-burgheză. Că totuși liberalii au făcut exproprierea? Da. Numai că în momentul în care s-a hotărât această operație, agricultura rumânească nu mai producea suficient! Partidul liberal hotăra deci să exproprieze pe deținătorii pământului „contra unei juste despăgubiri”; despăgubire care trebuia să creeze un capital mobiliar la dispoziția burgheziei rumâne; iar pe de altă parte pregătea trecerea pământurilor expropriate din mâna nouilor împroprietăriți în posesiunea băncilor (cari trebuiau apoi să realizeze industrializarea agriculturii după cea mai autentică formulă liberal burgheză). Exagerăm? Foarte bine. Dar atunci cum se explică faptul că operația de împroprietărire nu a fost întovărășită de reorganizarea agriculturii — sortind deci prin acest lapsus pe nouii deținători ai pământului, pieirii, — și că din băncile cari, prin lege, singure aveau dreptul să împrumute asupra pământului, 80 la sută sunt liberale?Pentru noi e clar; și e clar pentru toată lumea; interesul liberalilor pentru agricultură nu are nimic de a face cu agrarianismul.

Brătienil au reprezentat în istoria noastră politică, cu un puternic instinct liberalismul și capitalismul burghez adaptându-și, după războiu mai ales, politica la cea mai nouă formă a acestuia, la capitalismul bancar. Ăsta e adevărul. Dar aci începe aberația. Căci capitalismul burghez — mai ales în forma lui ultimă, capitalismul bancar, e prin excelență internațional. Iar Vintilă Brătianu voia să facem capitalism bancar… „prin noi înșine”! Că o asemenea încercare nu putea duce decât la dezastru era dela sine înțeles. Toată lumea a spus-o. Și evenimentele au confirmat.

Cum se explică încolțirea acestei aberații în mintea lui Vintilă Brătianu, e o chestiune care nu interesează aci. Fapt e însă că al său „prin noi înși-ne” nu e cel de care vorbește lumea azi. Presa liberală nu are deci niciun motiv să desgroape morții.

25 Septembrie 1931