LICHIDAREA

…Desigur mai sunt încă două zile până Duminecă, data când se adună în congres cele două partide democratice ale țării. Dar ce însemnătate mai poate avea acest eveniment! Sorții au căzut. Naționalii și țărăniștii, rezervele supreme ale nevindecabililor iluzioniști sau iluzionați politici, cari trebuiau să dea țării, „marele partid democrat”, ultima nădejde europenizantă, va veni la „Dacia” — dacă vor mai veni — sfârticați, reduși, neputincioși, rușinați de ei până la gândul dispariției.

Este, fără îndoială, cel mai mare dezastru moral pe care l-a înregistrat viața noastră publică; cea mai rușinoasă și mai definitivă desagregare a unor organisme politice. A mai murit pe vremuri la noi un partid: cel socialist; dar a murit de moarte violentă; strâns de gât. „Marile partide democratice” mor însă de păcatele lor proprii. Și ce e mai grav pentru ele, se sting în indiferența plictisită și desgustată a publicului.

Criză de oameni? Nu. Criză de regim spiritual. Trei luni, o vară întreagă, am afirmat-o zi de zi în această foaie: democrația lichidează. A, ce gâlgâială de ironie și de dispreț savant în gâtlejurile democrate! Și acum?

Partidul național, o serie de grupuri și grupulețe fiecare cu „libertate de acțiune”: Grupul Maniu, grupul Goldiș, grupul Vaida, grupul tinerilor, grupul Iorga, grupul Argetoianu, grupul foștilor takiști, și pe urmă disidențele: Petrică Dragomirescu, Derică Ioanițescu… et j-en passe. Socotindu-se unii să se retragă sub cortul lui Ahile, ochind alții spre liberali, spre averescani, spre țărăniști.

Iar țărăniștii? D. Stere se retrage din viața politică. Dr. Lupu a înfrânt pe d. Mihalache, dar în Basarabia d. Cazacliu amenință pe dr. Lupu. Cum se vor desfășura și aci evenimentele? Cari sunt perspectivele țărăniștilor? În orice caz incomparabil mai puțin strălucite de cât în 1919!

Situația aceasta noi o numim lichidarea partidelor democrate. Ea verifică pas cu pas punctul nostru de vedere, care a afirmat constant că unul din corolarele democrației este formarea partidelor politice în solda feudalității bancare. Întărirea partidului liberal, care neapărat va câștiga din dezastrul național-țărăniștilor, va fi încă o dovadă a dreptății noastre. Celelalte partide cari se vor forma și câte se vor forma de aci înainte, vor trăi fatalmente la remorca liberalilor.

…Afară numai dacă chiar acest partid, în fond el însuși de ideologie marxistă, nu va sucomba sub noile realități ale vremii. D. Ion Brătianu știe în această privință ceva. Știe anume că înjghebarea politică îi e amenințată de statul corporativ, care e în mers; și simte că astăzi inițiativa nu mai stă la d-sa.

Lichidarea partidului liberal prin statul corporativ este un proces istoric pe care unele întâmplări îl pot cel mult grăbi; de împiedicat nu-l mai poate împiedica nimic. Elementele politice militante cari ar putea interveni activ pentru grăbirea acestei ultime lichidări a regimului spiritual jacobin sunt două: Partidul țărănesc și d. Iorga.

Partidul țărănesc, dacă printr-un act de desmeticire și de violent curaj, ar trece cu buretele peste toată falsa ideologie democrată pe care — spre nefericirea lui și a țării — a adaptat-o dela 1921 încoace; și dacă s-ar putea reîntoarce la adevăratele lui rosturi, care se rezumă în ceeace pentru inițiați aș numi programul de la Mănăstirea Dealu. Noi, și cu noi unii membri ai partidului țărănesc, am mai afirmat-o aci. Dar era pe vremea când se pregătea actuala …fuziune, și „Aurora” era foarte măreață; „avea treburi mai serioase”. Treburile acestea „mai serioase” le-am văzut. Nu sunt nici măcar de râs…

Al doilea element ar fi d. Iorga. Nu am uitat nici odată intuitiva d-sale antipatie pentru regimul artificial, contrafăcut și dizolvant al democrației; precum nici încercările d-sale de concretizare în formule a viitorului stat corporativ; căruia de sigur d-sa îi zice altfel; dar crede în fond acelaș lucru ca noi. D. Iorga însă nu a insistat; și ar fi trebuit să o facă. Să nădăjduim că o va face de aci înainte, și anume ridicând acest crez la rangul de idee centrală a întregei d-sale activități ideologic-politice.

Dar dacă nimic din acestea nu se va întâmpla? Va fi păcat pentru oamenii noștri politici. Realitățile cari au lichidat „marile partide democratice”, vor lichida și statul liberal. Chiar fără concursul țărăniștilor sau al d-lui Iorga. Statul corporativ e în marș; nimic nu-l mai poate opri.

8 Octombrie 1926