Mareșalul Pilsudski la Chișinău

Presa noastră și opinia publică în genere au trecut cu mult prea ușor asupra prezenței mareșalului Pilsudski la noi în țară. Cu mult prea ușor, pentrucă, între altele, a scăpat din vedere semnificația unora din gesturile lui. Iar între acestea, călătoria lui la Chișinău.

De sigur, nu a vizitat orașul în chip oficial. Desigur, nu s-a dus decât ca să-și vadă consulul general de acolo. Dar a fost la Chișinău, în Basarabia, în pământ rumânesc, în stat rumânesc; la Chișinău, unde Polonia are un consul care reprezintă interesele poloneze față de guvernul român, consul pe care în această calitate a lui l-a vizitat.

Nu am voi să fim indiscreți. Și nu putem spune, deci, că ne aflăm în fața unei manifestații. Va recunoaște însă oricine că chiar dacă nu ar fi o manifestație, călătoria mareșalului Pilsudski la Chișinău constitue afirmarea unei realități cari pentru aliații noștri e categorică și indiscutabilă.

Valoarea gestului acesta e dublă. Pe de o parte Polonia se află în preajma semnării pactului de neagresiune cu Sovietele. O situație specială, hotărâtă între altele și de legăturile aliaților noștri de-a nord cu statele baltice, impun această semnare. O impun chiar dacă noi nu am fi în măsură să o facem. În preajma acestui act, mareșalul Pilsudski ține însă a crea situații clare. Și ca și cum, pentru afirmarea alianței cu noi nu ar fi fost deajuns prevederile după care semnarea pactului de neagresiune nu schimbă cu nimic obligațiunile Poloniei rezultând din tratate de alianță anterioare, mareșalul ține să meargă la Chișinău, pentru ca să afirme cu ultimă precizie care este atitudinea Poloniei în chestiunile pe cari Sovietele le socotesc litigioase între ele și noi. E, dacă voiți, un exces de preciziune; dar un exces care pentru noi, mai mult decât pentru Soviete, își are valoarea lui.

Și aci intervine a doua semnificație a gestului mareșalului Pilsudski. Manifestația aceasta de prietenie, de solidaritate, nu este numai platonică. Ea confirmă hotărîrea neclintită a aliaților noștri de a pune această alianță înaintea oricăror alte interese, de a face din această alianță piatră de temelie pentru politica statului polon. E, aceasta, o realitate care nu ne e îndeajuns de prezentă. Și asupra căreia trebue să chemăm atenția noastră.

Politica României nu a ajuns încă la o deplină conștiință de sine; și, așa fiind, nici nu-și are țeluri proprii, nici nu e de sine stătătoare. Trăim în regimul unui fel de consimțământ care nu e nici măcar expres; consimțământ la o încadrare la care nu ne-am gândit nici odată și care nu a luat pentru noi forma precisă a unei probleme. Inițiativele noastre de gândire în materie de politică externă sunt aproape nule. Mica Înțelegere a privit o problemă cu un caracter cu mult prea local și prea provizoriu, și nu a isbutit să se adapteze unei problematici mai vaste. Și însăș alianța cu Polonia nu a însemnat pentru noi decât soluția la o problemă subsidiară, de defensivă, — centrul de greutate al întregii noastre politici externe fiind în altă parte; unde ne angrenaserăm oarecum în virtutea inerției.

Puternica afirmare de solidaritate pe care o făcu în ultimele zile mareșalul Pilsudski, poate fi de natură a ne chema la cercetarea problemelor noastre. Mai mult necesitățile decât perspicacitatea noastră, ne atrag atenția asupra lipsei de perspective proprii, de consistență și de precizle a politicei noastre externe. La o reculegere va trebui să ajungem. La o reculegere în care să se pună problema noastră, și să se creeze cadrul politicei externe rumânești.

O politică a noastră însă, își are bazele imediat indicate. Ea va trebui să transforme alianța polono-română într-o realitate de colaborare care să depășească caracterul ei inițial militar defensiv: într-un centru de acțiune constructivă, ax de orientare pentru întreg sud-estul european. Atâta vreme cât — ca să vorbim numai de noi — România va consimți să facă o politică de remorcă și să fie obiect de competiție pentru diverse zone de influență, situația noastră nu se va putea îmbunătăți. Lucrurile nu se pot schimba decât atunci când noi vom tinde să creăm noi zona noastră de influență. Problemă îndrăzneață, de sigur, dacă voiți; dar problemă din domeniui realităților imediate, căreia alianța noastră cu Polonia — așa cum se desprinde ea din manifestația mareșalului Pilsudski — îi dă nu numai baza necesară, dar și garanția succesului.

Cine nu vede, de aci, deschizându-se nici o perspectivă, are pe ochi solzii prejudecăților. Nu pentru aceștia scriem noi însă.

24 Aprilie 1932.