E liniște-n chilia bătrînei, și-nserează...

Sub vatră țîrîește un greier nestatornic.

Își leagănă-n perete tic-tacul vechiul ornic,

Se-ntunecă chilia și iar se luminează,

Și-aleargă fusul spornic...

Topită de veghere, bunica toarce, toarce,

Cu mințile p-aiurea, cătînd la foc pierdută...

Și, ca purtat în umbră de-o mînă nevăzută,

Tot fuge-n cercuri fusul și tot mai iute stoarce

Din caier lîna mută...

Mîhnită stă Preasfînta sub candela de pază,

Se irosește-n aer cuceernic busuiocul;

Pe vatră luptă-n umbră mocnit și vînăt focul,

Înstreinatul greier sub vatră aiurează,

Schimbînd într-una locul.

Și, ca-ntr-o vrajă, fusul se-nvîrte și suspină...

Amurgu-ncet își cerne cenușa obosită...

Bunica-ngîndurată zărește ca prin sită

Trecînd pe dinainte-i o viață în ruină

Și-o lume părăsită...