Veghează-n colț a candelei lumină,

Învăluind icoana-n raze pale:

Isus, copil, la sînul maicei sale;

Păstori se miră, magi i se închină.

Un zîmbet liniștit, blînd, fără vină,

Și totuși nu știu ce ascunsă jale,

Ce presimțiri de chinuri ideale

Umbresc în taină fața lui divină.

Știai de-atunci, Isuse, tu c-odată,

Iubind prea mult pe oameni, drept răsplată,

Vei îndura batjocura și-amarul,

Și-ncununat cu spini, urcînd Calvarul

Pe umăr crucea singuri ți-o vei duce

Și vei muri, strigînd la cer, pe cruce?...