Pe deal stă vechea cetățuie,

Popas din tainice visări,

Arare vreun drumeț mai suie

Spre dînsa strîmtele cărări...

De veacuri zace-n părăsire

Cetatea unde-un voievod

Își doarme somnul în neștire,

Cu credinciosul său norod...

Și-adesea, cînd se face sară

Și glas de taină toate au,

Sus, la ruina solitară,

Sub lună, dus pe gînduri, stau.

Iar cînd cobor, și, dintr-o dată,

În lumea ce de astăzi vin,

În manta mea întunecată

Trec prin oraș ca un străin...