Ferestrele gem zguduite

De vînt — e un viscol afară!

Cum urlă, cum șuieră-n hornuri —

Ce singur mă simt astă-seară...

Sînt singur — și-mi vine în minte

Un biet îngeraș mititel,

Biet înger cu-aripile frînte —

Și nimeni nu știe de el.

Își suflă în pumni, rătăcind

Pe străzile necunoscute —

Nu-i nimeni să-i poarte de grijă,

Să-l mîngîie, nici să-l sărute!...