De ce așa de trist rămâi

Și trist înăbuși un suspin,

Când rândunici în țară vin

Din țări cu rodii și lămâi

Și vezi cocorii cei dintâi

Rotindu-se sub cer senin?

De ce așa de trist revii

Și trist rămâi, suspini stingher,

Când negurile iernii pier

Și roua scânteie-n câmpii

Și mii de ciocârlii zglobii

S-avântă ciripind la cer?

De ce așa de trist suspini

Și trist rămâi și-atuncea când

Vezi florile-nflorind pe rând

(Și chiar măceșii plini de spini)

Și vezi pe-alee, prin grădini,

Perechi de-ndrăgostiți trecând?

— Cum n-ai fi trist, cum n-ai ofta

Când numai dragoste respiri

În tot cuprinsul mândrei firi,

Când toate râd în preajma ta

Și plânge-n tine inima

Însângerată de-amintiri?...