Acum începe munca cea spornică și saltă

C-o grabă fericită dintr-o rotilă într-altă,

E-o spornică-nfrățire de mii și mii de fire,

Ca un acord armonic de încordate lire.

E-o goană de bobine, de roți și transmisioane,

Ce prind să se-nvârtească și-ncep să se hârjoane.

Și vuie toată casa de-asurzitoarea larmă.

Ici munți albi de zăpadă se zdrumică, se sfarmă,

Pe roțile-nroșite ies norii albi de aburi;

Viu apa clocotește și colcăie în jgheaburi;

Urzeala străvezie pe suluri se destramă;

Ici fără preget zboară suveica și recheamă

Mereu tot alte fire ce se-ntrețes grăbite

În unda înspumată a pânzei înălbite,

Și fabrica răsună de sfântul glas al muncii,

Al muncii ce hrănește și mamele, și pruncii.