— Au fost odată trei secerătoare

Ce se iveau din lanuri pân-la brâu —

Trei flori ce-acum se deschideau la soare,

Acum piereau în aurul din grâu...

Au fost odată trei secerătoare...

Înșiră-te frumos, mărgăritare!

--Și iată că, adus de întâmplare,

Trecea un fiu de împărat în sus,

Și-a zis atuncea fata cea mai mare:

„De m-ar lua pe mine-aș fi în stare

Ca să-i îmbrac palatul cu un fus...”

Înșiră-te frumos, mărgăritare!

--Și-a zis atunci copila mijlocie,

Străfulgerând cu secera, pripită:

„De m-ar lua pe mine de soție,

Eu i-aș hrăni palatul cu o pită...”

Dar el privi la ea cu nepăsare.

Înșiră-te frumos, mărgăritare!

--Și dintre spice-a zis a treia floare:

„De m-ar lua pe mine, eu i-aș face

Doi feți cu plete de-aur lucitoare...”

Stă dus feciorul de-mpărat și tace,

Și-a treia zi la curte-i nuntă mare...

Înșiră-te frumos, mărgăritare!

— Dar când a fost să nască-mpărăteasa,

Plecă-mpăratul plin de grea-ntristare,

Și o țigancă singură rămas-a

Ca s-o-ngrijească-n ceasul de-ncercare...

Că s-au sculat vrăjmași cu oaste mare...

Înșiră-te frumos, mărgăritare!

— Iar când se-ntoarse-acasă împăratul,

Dorit să vadă cum îi sunt feciorii,

Găsi doi pui de lup — râdea palatul,

Și clătinau din cap diregătorii...

Și-mpărăteasa — ajunsese cersetoare...

Înșiră-te frumos, mărgăritare!

--Și s-a făcut țiganca-mpărăteasă,

Iar cei doi frați, uciși de ea cu ură,

În locu-acela unde-i îngropase,

Doi dafini auriți se prefăcură...

Când i-a văzut, a prins-o spaimă mare...

Înșiră-te frumos, mărgăritare!

Și-a dat poruncă scorpia să-i taie,

Și ea cu mâna ei pe foc i-a pus,

Dar fără veste-atunci din vâlvătaie

Zburară două scânteioare-n sus

Și au căzut pe-un țărm de apă mare...

Înșiră-te frumos, mărgăritare!

--Și Dumnezeu cel bun și mare dete

Din cele două mândre scânteioare

Să fim iar feți cu daurite plete,

Și să venim aici la șezătoare,

Să spunem trista noastră întâmplare,

Înșiră-te frumos, mărgăritare!

Plângea cu hohot biata-mpărăteasă

Într-un ungher, cum asculta acestea,

Iar împăratul crunt se-ntunecase

Înțelegând ce rost avea povestea,

Pe când țiganca se făcea ca varul...

Și singur se-nșira mărgăritarul!