Cînd mă cuprinde dor adînc de țară

Și n-am pe nimeni să-mi potoale dorul,

Iau cartea unde curge sfînt izvorul

De-nțelepciune și tărie rară...

Citesc, iar gîndu-mi își întoarce zborul

Spre vremi de bărbăție legendară,

De greu război și de robie-amară;

Și sufer, și mă bucur cu poporul.

Îmi cîntă jalnic rostul nestatornic

Al tuturor măririlor din lume

Miron Costin, vestitul mare vornic;

Boier de țară, bunul Ion Niculce,

Oftînd, strecoară printre lacrimi glume

Din zile vechi, și-n grai nespus de dulce!