Aici sunt flori. S-or veșteji și-aceste,

Cum alte multe-n șir se veștejiră...

Aceasta-i scrisa florilor: resfiră

Miresme dulci, și mor fără de veste.

Voi mă-ntrebați — și vorba nu mă miră —

Mănunchiul mîndru pentru cine este?

Iubesc o Viorică din poveste,

Și ei îi cumpăr flori și-i zic din liră.

Visez, în ceasuri de melancolie,

Că vine-ncet, ș-așază lîngă mine,

Șoptindu-mi basme, cîntece, secrete...

Știu bine eu că e o nebunie,

Și tot aștept, și dînsa nu mai vine...

Mi-alung urîtul făurind sonete...