Îți mai aduci aminte tu, iubite,

De-acele vremi?... Ce repede zburară

În larma din cetatea legendară

A Luvrului cu ziduri înnegrite!

Plecați de mult din depărtata țară

Străini de goana vieții felurite,

Ah! Cîte vise-albastre și-aurite

Ne făuream din fumul de țigară...

Giganticul Paris urla departe...

Eu — răsfoiam pe canapea vreo carte;

Tu — zugrăveai povești orientale...

Iar cînd amurgu-și împînzea misterul,

Umplînd cu joc de umbre-atelierul,

Grăiam încet de vremi patriarhale...