Frînturi de oaste-aleargă pe-apucate.

Ard satele... Departe se năzare

Un greu convoi cu strigăt de pierzare

Prin pîlcuri lungi de praf întunecate.

Catîri cu saci de bani, întregi bazare

De-arginturi, scule, repede-ncărcate,

Chervane vechi, căruțe cu bucate

Se duc spre munți și curg mereu din zare.

Sînt mari averi domnești, strînsoarea, rodul

Atîtor lacrimi și sudori cumplite —

Se zguduie pe stîlpii șubrezi podul...

Străinătatea lacomă le-nghite...

Năuc se uită-n urma lor norodul —

Plîng la răspîntii mame despletite!