SCENA A IV-A

O STRADĂ - BENVOLIO ȘI MERCUTIO

MERCUTIO

Dar unde naiba poate fi Romeo?
N-a fost azi noapte-acasă?

BENVOLIO

Pajul lui
Mi-a spus că n-a dormit azi noapte-acasă.

MERCUTIO

Ah, Rozalina-aceea năzuroasă
L-a scos din minți; ea-i va răpune capul.

BENVOLIO

Am mai aflat că Tybalt la trimis
Acasă o scrisoare lui Romeo

MERCUTIO

O provocare fără doar și poate!

BENVOLIO

Cred că Romeo are să-i răspundă.

MERCUTIO

La o scrisoare poate să-i răspundă
Oricine, dacă a-nvățat să scrie.

BENVOLIO

Vroiam să spun că ea va ști s-arate aceluia care-i scrie că are curaj când îl provoacă.

MERCUTIO

Ah, bietul Romeo! e ca și mort: străpuns de ochiul negru al unei fetișcane bălăioare, îi ăuie-n urechi un cântecel de inimă-albastră, și discul inimii lui e despicat în două de săgeata orbului arcaș. Ăsta e om să țină piept lui Tybalt?

BENOLIO

Ei, și cine-i Tybalt?

MERCUTIO

O, nu-i un făt frumos, fără îndoială. Dar e un tartor [13] al formelor! El se bate, cum ai cânta tu de pe note o romanță, cu tact și cu măsură. Își calculează frazele: una, două și-a treia-n pieptul tău! E capabil să decapiteze și-un bumb de mătase! Un spadasin! Un Spadasin! Un duelgiudi primo cartello [14] ! Ah, divinul lor «passado» și «Punto reverso» și «hay» [15] -urile lor.

BENVOLIO

Ce-i asta?

MERCUTIO

Ducă-se la pustia cu ifosele lor caraghioase! I-auzi numai «o foarte fină lamă! Un om foarte bine! O putană foarte bine! [16] » Nu e un blestem, o strămoși! Ca să se pripășească pe la noi acest soi de gângănii străine, acești traficanți de modă, acești «pardonnez-moi» care nu catadicesc să mai șadă pe-o laviță veche! Oh «bons-bons»-urile lor!

(Intră Romeo)

BENVOLIO

Uite-l pe Romeo!

MERCUTIO

Fără icre, ca o scrumbie uscată. O carne, carne omenească cum te-ai batogit! Acuma a căzut în doaga lui Petrarca. Laura pe lângă iubita lui era doar o biată jupâneasă - cu toate că avea un adorator care cel puțin se pricepea s-o cânte -; Didona, o dreanță; Cleopatra, o țigancă; Hero și Helena, niște vrăjitoare și cutre; Thisbe, avea ea ochi albaștri frumoși, nu-i vorbă, dar n-are a face... Signor Romeo,bonjur!Vezi că te salut franțuzește, după cum ți-s nădragii! Nea-i rămas dator azi noapte!

ROMEO

Bună-dimineața, prieteni! De ce v-am rămas dator?

MERCUTIO

Pentru că ai fugit hoțește. Nu pricepi?

ROMEO

Iartă-mă, bunule Mercutio. Aveam ceva important, și în asemenea caz ți se iartă dacă treci peste unele îndatoriri.

MERCUTIO

Ei, nu-i mai bine așa, decât să scâncești de dragoste? Acum mai vii de-acasă. Acum ești Romeo! Acum ești ceea ce ești, prin artă și natură! Căci amorul ăsta care aiurează este din fire un mare nebun, care aleargă cu limba scoasă de colo până colo, până ce cade cu jucăria lui în groapă.

BENVOLIO

Oprește! Oprește!

MERCUTIO

Vrei așadar, s-o iau de la coadă?

BENVOLIO

Altmiteri ai fi lungit prea mult povestea.

MERCUTIO

O, te înșeli, aș fi scurtat-o, căci ajunsesem cu povestea mea la fund și n-aveam de gând să merg mai departe.

ROMEO

Ia uitați-vă ce alai măreț!

(Intră doica cu Petre)

MERCUTIO

O pânză! O pânză de corabie!

BENVOLIO

Ba două: o fustă și-un surtuc.

DOICA

Petre!

PETRE

Poftim?

DOICA

Avantaiul meu, Petre!

MERCUTIO

Dă-i-l, Petre dragă, să-și ascundă obrazul. Evantaiul ei e mult mai drăguț ca obrazul dumneaei.

DOICA

Bună dimineața, signorii mei!

MERCUTIO

Bună seara, bună seara, frumoasă matroană!

DOICA

De ce bună sera, mă rog dumneavoastră?

MERCUTIO

Pentru că uite, craiul de arătător de la ceas e pironit drept în dricul amiezei.

DOICA

Rușine! Ce fel de om e ăsta?

ROMEO

Un on pe care Dumnezue l-a trimis pe lumea asta, ca el să se ducă pe cealaltă.

DOICA

Sfântă să-ți fie vorba, signore! Duce-s-ar! Dar nu vă fie cu supărare, signori, care poate să-mi spună unde găsesc eu pe tânărul Romeo?

ROMEO

Pot eu să-ți spun: numai că tânărul Romeo e mai bătrân acum când l-ai găsit, de cum era pe când îl căutai. Eu sunt acel tânăr care poartă numele acesta, pentru că n-am găsit unul mai rău.

DOICA

Bine zis!

MERCUTIO

Așa? Ce e mai rău e bine? N-am ce zice! E frumos, frumos!

DOICA

Dacă ești dumneata Romeo, signore, aș vrea să-ți spun ceva la o parte.

BENVOLIO

Să știi că-i de-o întâlnire pe deseară.

MERCUTIO

O țață! O țățică! Hoiho!

BENVOLIO

Dar ce-ai găsit?

MERCUTIO

Nu un vânat, domnule; poate doar un iepure copt într-o plăcintă proastă de post, ceva învechit și putrezit înainte de a-l mânca.

(Cântă)

Vânatul dacă-i învechit,
Vânatul dacă-i frăgezit,
E-o bună bucățică-n post;
Dar dacă putrezit a fost
Mai înainte de-a mânca,
Atunci e o mâncare rea.
Romeo, mergi acasă la masă? Venim și noi.

ROMEO

Vin și eu numaidecât.

MERCUTIO

Rămâi sănătoasă, frumoasă babă!(Cântă)Rămâi sănătoasă, o frumoasă, frumoaso, frumoaso!

(Benvolio și Mercutio pleacă)

DOICA

Spune-mi, rogu-te, signore, cine-i obraznicul ăla negustor de glume proaste?

ROMEO

Unul căruia îi place să se asculte pe sine, și care spune într-o minută mai multe decât poate face într-o lună.

DOICA

Apoi dacă are ceva să spună în ce mă privește pe mine, am să-i arăt eu lui, de-ar fi măcar încă odată pe atâta de grozav pe cât este el și alți douăzeci de găgăuți ca el, și dacă eu nu pot, - au să poată alții! Auzi, ticălosul! Că doară eu nu-s d-alea cum mă crede el, eu nu-s de teapa lui! (Întorcându-se către Petre) Și tu ce păzești acolo, de lași orice nespălat să facă haz pe socoteala mea?

PETRE

N-am văzut pe nimeni să facă haz de dumneata; că, zău, numaidecât trăgeam spada, să mă crezi! Sunt gata să mă bat cu oricare, unde-i o pricină dreaptă; și când e de partea mea dreptatea!

DOICA

Uf, Dumnezeu să mă ierte, dar tremură carnea pe mine de supărată ce sunt! Auzi, nemernicul! Fii așa de bun, signore, și ia aminte la ce vreau să spun. Și cum îți spuneam: tânăra mea stăpână mi-a poruncit să te caut. Acum ce mi-a poruncit șă-ți spun, păstrez pentru mine, dar mai întâi vreau să-ți spun una și bună, că dacă vrei s-o porți de nas, ca să spun așa, ar fi o purtare rea din partea dumitale, ca să spun așa. Ca să vezi dumneata, domnișoara e tinerică: și prin urmare, dacă umbli cu șoseli și cu momeli, asta nu șade frumos față de o domnișoară, ba e chiar urât de tot.

ROMEO

Doică, să spui stăpânei tale c-o conjur...

DOICA

O, drăguțul de el! Firește, neapărat, am să i-o spun. Doamne, cum are să te bucure!

ROMEO

Dar ce vrei să-i spui, doică dragă? Tu nu m-ascuți.

DOICA

Am să-i spun că o conjuri; - o vorbă care, mi se pare, că nu poate ieși decât din gura unui prinț.

ROMEO

Să-i spui să afle-un mijloc ca să vie
Azi dup-amiază să se spovedească.
În chilioara fratelui Lorenzo
Va fi și spovedania și nunta...
Acesta pentru osteneala ta.

DOICA

Signore, nu! Nu iau nici o lețcaie!

ROMEO

Hai, ia, te rog eu, trebuie să iei!

DOICA

Azi după-amiază? Vine. Zău că vine!

ROMEO

Tu stai și-așteaptă-n dosul mănăstirii:
Acolo, peste-un ceas ți-aduce pajul
O scară împletită din frânghie,
Ce-o să mă urce pe furiș, la noapte,
Pe cel mai-nalt catarg al fericirii.
Mergi sănătoasă și păstrează taina,
Și n-o să-ți pară rău de osteneală.
Mergi sănătoasă, doică, și să spui
Stăpânei tale-o caldă salutare.

DOICA

Domnul să te ție! Încă ceva:
Ascultă domnule!

ROMEO

Ce-i doică dragă?

DOICA

E om de treabă pajul dumitale?
Știi vorba veche că: doi pot să tacă
Când unul dintre ei din lume pleacă!

ROMEO

O, e un copil cu inima de aur!

DOICA

Prea bine, signore. Doamna mea e cea mai drăgălașă păpușică de pe lume... O, Doamne sfinte, când era numai de-o șchioapă... O, dar e un tânăr signor de-i zice Paris și i se scurg ochii, nu altceva, după dumneaei; dar ea, micuța, e mai bucuroasă să vadă un broscoi, da, un broscoi! Câteodată o necăjesc și-i spun: «Tot Paris e mai drăguț», - dar ce să crezi, signore, n-apuc să-i spun una ca asta și se face galbenă ca turta de ceară. Romeo și rozmarin nu-ncep cu aceeași slovă?

ROMEO

Ba da. Amândoi cu R. Ei, și-apoi?

DOICA

Oh, vrei să râzi de mine, mucalitule!R!Parcă mârâie un câine. Nu, lasă că știu eu bine că începe cu altă slovă, - și are ea o vorbă frumoasă de tot, cu Romeo și Rozmarin, ți-ar fi mai mare dragul s-o asculți.

ROMEO

Să spui stăpânei tale că mă gândesc la ea.(Iese)

DOICA

O, negreșit, de mii de ori... Hai, Petre!

PETRE

Poftim?

DOICA

Petre, ține evantaiul și treci înainte.(Ies).