Cataracta Lodorei

de Robert Southey

Cum vine oare apa la Lodora?

Odrasla într-o bună zi îmi cere

Să-i povestesc. Eu, vrînd să-i fac plăcere,

Numaidecît s-alătură și sora,

Și-o altă surioară mai veni.

Și mare fu dorința tuturora

Și toți voiau cu orice preț a ști

Cum se coboară apa la Lodora,

În furia și măreția ei,

Așa precum o mai văzuse ei.

Deci, nu mă las nici eu prea mult rugat,

Căci, îndrăgit al rimelor sonore,

Sunt și al lor, în anumite ore,

Și-al regelui poet laureat.

Din obîrșia plină de izvoară

Care țîșnesc într-un adînc bazin

Al muntelui stîncos, apele vin

Și se preling încet și se strecoară,

Alunecă-n zigzaguri, dau ocol,

Prin feregă și mușchi făcîndu-și cale,

Se duc aproape nesimțit la vale,

Apoi adorm ici-colo-n cîte-un ghiol;

De-acolo apa ce părea că-i moartă

Deodată-și sparge singură o poartă,

Și-acum curgînd prin stuf o intrevezi,

Printre mesteceni, pajiști și livezi,

Prin rariști trece vesel strălucind,

Sau umbrele pădurii o cuprind.

Sărind ca o războinică vitează

Zăgazele ce drumul i-l brăzdează

Pîn‘ la-nălțimea malului rîpos.

Cum curge apa la Lodora-n jos?

Aicea, iat-o viu fierbînd în clocot,

Dincoace, iat-o iarăși ațipită,

Ici spumegînd, vuind, fugind cu ropot,

Înfuriată și nepotolită,

Urmîndu-și calea-n goană nentreruptă,

Săltînd în sus și-n jos, chemînd la luptă

Și-amenințînd să surpe, să prăvale

Stînci, peșteri — tot ce i se pune-n cale.

Sărind șagajnică,

Crescînd năvalnică,

Slăbind, tîrîindu-se,

Țîșnind, lăfăindu-se,

Fugind, azvîrlindu-se,

Aiurind, zvîrcolindu-se,

Ocolind, plecîndu-se,

Săltînd, rentorcîndu-se,

De peste tot și-adună

În goana-i ce detună

Șuvițele ei săltărețe,

Din care sar alte răzlețe,

Pe care-apoi iarăși le-ndrugă

Pîn’ la o nouă fugă.

Scurmînd și opintindu-se,

Luptînd și despletindu-se,

Ea își urzește țesătura ei,

Că stai uimit, și pleoapele

Le-nchizi fără să vrei.

Rămîi așa nedumerit,

Și asurzit, și aiurit

De larma ce-o fac apele

În cursul lor nemaioprit.

Săgeată pornind,

Șoptind, forfotind,

Clocotind și cotind,

Smorcăind, horcăind,

Ici picînd strop cu strop,

Ici jucînd în potop,

Năruind, stăruind,

Tremurînd, murmurînd,

Țîrîind, pîrîind,

Ropotind, bobotind,

Duduind, zguduind,

Vîjăind, gîfăind,

Aromind și momind,

Și murind, tresărind și sărind,

Și fierbînd și turbînd.

Galopînd și săpînd și rupînd și surpînd,

Strălucind, clipocind, nălucind, rătăcind,

Lunecînd, zdrumicind, și jucînd și trecînd,

Unduind, șerpuind, și suind și vuind,

Spumegînd, fumegînd, răpăgînd și strigînd,

Dănțuind, chefuind, duduind și huind,

Bolborosind, regăsind, poposind și sosind,

Șopăind, ropăind, țopăind, hopăind,

Frămîntînd și cîntînd, desfătînd și săltînd,

Mereu, mereu coboară, domoală ori zglobie,

Bătrîna cataractă, vulcan de apă vie,

Împreunînd tot soiul de zgomote ciudate,

Cu-a valurilor sale schimbări neîncetate,

Și-și trîmbiță sonora

Și vesela solie…

Așa coboară apa-n cădere la Lodora…

Share on Twitter Share on Facebook