Doi bărbați de-un ceas așteaptă

La biserică, în poartă;

Rege-i unul, gîde-i altul,

Haine roșii ambii poartă.

— După cum aud eu, slujba

Cununiei e sfîrșită.

Regele s-a-ntors spre gîde:

— Stai cu barda pregătită!

Orgă, clopote... Norodul

Dă năval din catedrală:

Lung alai; în mijloc mirii

Strălucind ies la iveală.

Firavă, nespus de tristă,

Fiica regelui privește;

Vesel și semeț e Olaf:

Gura-i rumenă zîmbește.

Cînd spre-ntunecatul rege

Gura-i rumenă-și îndreaptă:

— Ziuă bună, tată-socru!

Moartea astăzi, știu, m-așteaptă.

Rege, pîn’ la miez de noapte

Mai amînă-mi ceasul morții;

Vreau să-mi văd banchetul nunții,

Danțul la lumina torții.

Lasă-mi viața pîn’ ce cupa

Cea din urmă voi goli-o.

Lasă-mi viața, lasă-mi viața

Pîn’ la danțul de adio!

Regele s-a-ntors spre gîde:

— Viața-i fie-ngăduită

Pînă azi, la miezul nopții —

Stai cu barda pregătită!