Olaf, bate miezul nopții,

Și la moarte-acum te cheamă!

Tu pe fiica unui rege

Ai iubit-o fără teamă.

Rugi călugării îngînă;

Omu-n haina roșe ține

Barda-n mînă și te-așteaptă

Lîngă negrul stîlp, pe tine.

Olaf vede zid de săbii,

Vede torțele cum pică —

Gura-i rumenă zîmbește,

Vesel ochii-n sus ridică:

— Binecuvîntate fie!

Ceruri, soare, lună, stele!

Blînd popor de păsărele

Vesele ciripitoare!

Binecuvîntate marea

Și cîmpia-mpodobită!

Ochii tăi frumoși, iubită,

Viorelele frumoase...

Ochi frumoși, ochi viorele,

Numai voi mi-ați stins norocul,

Binecuvîntat și socul

Unde mi te-ai dat tu mie!