Sînt tristă, mi-e urît, mi-e frică,

Și ce să fac, eu nu mai știu,

Căci dragu-i dus și e târziu:

L-aștept acasă singurică.

Aș vrea să torc, dar nu pot, iată,

Se rupe firul, fusu-i greu...

Oi toarce mîni... Ce Dumnezeu!

Prea-s tristă azi și supărată.

Eu stau și plîng de dor în casă,

Cînd poate dînsul m-a lăsat...

Va fi găsit pe alta-n sat

Și azi de mine nu-i mai pasă.

De-aș ști că pe alta dezmiardă

Și m-a lăsat fără noroc,

Mai bine satul tot să ardă,

Să ard cu satul la un loc!