Astăzi sunt zefirul care

Știe numai să dezmierde,

Hoinărind cît ține ziua,

Vesel, pe cîmpia verde.

Drăgăstos sărut în treacăt

Florile îmbobocite,

Și-n săruturile calde

Florile tresar vrăjite.

„Dragi copii ai primăverii,

Înfloriți și vă deschideți!

Le șoptesc eu la ureche —

Înfloriți, trăiți, surîdeți!“

Iară florile, sfioase,

Se desfac încetișor;

Și, împovărat de visuri,

Blînd adorm pe sînul lor.

Mîine sunt vîrtej sălbatec

Ce răstoarnă, vuie, geme.