Eu nu știu unde am să mor.

Văzui marea cea mare la țărmul mării,

Cînd tatăl meu m-a dus acolo

Să facem sare.

De voi muri pe mare

Și de m-or azvîrli în apa-adînvă,

Veni-vor chiții lacomi,

Vor înota în preajmă-mi și vor întreba:

Care din ei să-nghită leșul

Ce cade către fund?

Eu nu voi auzi.

Eu nu știu unde am să mor.

Văzui arzînd căsuța lui Pa'ansu, —

El însuși puse foc.

Și-a fost ieșit din minți.

De voi muri în flăcări,

Cădea-vor bîrne-aprinse

Pe leșul meu,

Și-afară vor fi țipete grozave

De oameni cari aruncă apă

Ca să omoare focul.

Eu nu voi auzi.

Eu nu știu unde am să mor.

Văzui căzînd pe micul Si-unah din pom, —

El culegea un rod al pomului

Să-l ducă maicei sale.

De voi cădea din mărul cel înalt,

Zăcea-voi mort lîngă tulpina lui,

Ca Si-unah,

Dar mama nu va plînge, ea e moartă,

Ci alții vor striga cu glasul aspru:

„Uitați-vă, Saïdjah e mort!”

Eu nu voi auzi.

Eu nu știu unde am să mor.

Văzui mort pe Pa-lisus,

El s-a fost stins de bătrînețe,

Albite-i erau pletele.

De voi muri bătrîn, cu plete albe,

Veni-vor bocitoarele

În jurul meu;

Mă vor boci ca bocitoarele

Pe Pa-lisus, și toți nepoții,

Și ei, vor plînge cu amar.

Eu nu voi auzi.

Eu nu știu unde am să mor,

Văzui atîția morți în satul meu:

I-a-nveșmîntat în haine albe

Și-apoi i-au coborît în groapă.

De voi muri acasă și m-or îngropa

La capul satului, spre răsărit, pe deal,

Acolo unde iarba crește-naltă,

Adinda va veni, și haina-i de mătase

Încet, încet de tot, o să atingă

În treacăt iarba-naltă..

Și eu voi auzi.