Și cînd mă scol de dimineață

De-mi spăl cu rouă ochii mei,

Mîndruța-i galbenă la față

Și plînși sunt ochișorii ei.

— Mîndruțo, pentru ce plîngi, dragă?

Ți s-a urît de casa mea?

De ce suspini tu noaptea-ntreagă?

Ești supărată de ceva?

— Și chiar de nu sunt supărată,

De dor, bădiță, mă usuc;

Dă-mi drumul numai înc-o dată

Acas' la mama să mă duc.

— Dar pîn' la casa mamei tale,

Mîndruțo, cum o să te duci?

Răsuri și maci crescură-n cale

Și nu știi încotro s-apuci.

— Ruga-mă-voi de flori cu jale

Ca să-mi arate drumul lung,

Și ele mi-or deschide cale

Și la măicuța tot ajung!