Aș vrea s-adorm, să dorm mereu,
Și n-aflu loc în nici o parte.
Și dor mi-e, dor de satul meu,
Și satul e-așa departe.
Ș-aș vrea să merg, să merg mereu,
Și dor mi-e, dor mi-e de-o grădină,
Grădină mîndră-n satul meu,
Acolo aș găsi hodină.
Acolo vîntul pe-nserat
Adie dulce și suspină,
Ș-aș tot dormi netulburat
Sub flori de cimbru și sulfină.
Sămănătorul, 26 octombrie 1903