Dup-atîta ger, ce dulce

Bate vîntul pe cîmpii!

Un copil zdrențos mi-aduce

Viorele timpurii.

Dureros e ca salutul

Gel dintîi al primăverii

Să-l primești tu chiar din mîna

Umilită a mizerii.

Dar a zilelor frumoase

Îmbucurătoare veste,

Cînd mi-o dă nenorocirea,

Mie mult mai scumpă-mi este:

Astfel, suferința noastră

Generației ce vine

Îi aduce blînd solia

Unor vremuri mai senine.