În vis, părea la nuntă că mă-nvită;

Și se făcea că eu plecam de-acasă

În frac de gală, vestă de mătase;

În fața mea sta dulcea mea iubită.

M-am închinat și-am zis: „Sunteți mireasă?

Eh, vă doresc viață fericită!”

Dar vorba mea era așa silită,

Pe cât de rece și politicoasă.

Atunci iubita izbucni în plâns,

Și-n lacrimile ce-i curgeau întruna,

Încântătorul chip al ei s-a stins.

O, dulcii ochi, evlavioase stele,

De mă mințesc aievea-ntotdeauna,

Măcar în vis mă-ncred cu drag în ele.