46

București, 30 septembrie st. v., 1882.

Iubitul meu, domnule Iarnik, Văz și eu că scrisorile dintre noi s-au cam rărit, și aș dori să nu se rărească și mai mult. Dară daca pentru aceasta, aș ști că te îndoiești de iubirea mea de mai-nainte, m-aș mîhni pînă in adîncul sufletului. Să mă crezi, iubite domnule Iarnik, că eu sunt neschimbat.

Știrea ce-mi dai că ți-ai ajuns scopul, numindu-te profesor la Universitatea din Praga, m-a umplut de bucurie. Te felicit, și-ți urez prosperitate și fericire.

Asupra datoriei de 600 franci, să nu socotești d-ta că eu nu mă gîndesc cum aș face să scap mai curînd de dînsa. Tocmai pentru aceea am și priimit cu multă mulțumire propunerea d-tale de a aduna material trebuincios la Chrestomația ce puseseși de gînd să faci, și știi cu cită tragere de inimă am lucrat. Daca nu s-a realizat apariția cărții, nu sunt eu de vină. Eu am lucrat aproape un an de zile, nopțile; și toată munca mea a rămas baltă; ba încă ea nici nu se află, barim, în mîinile mele.

Aș voi bucuros să-ți îndeplinesc cererea; dară în momentul de față îmi este peste putință, și iată de ce:

Toată lumea știe că în iunie, iulie și august, tipografiile n-au de lucru. Mie însă în anul acesta mi-a mers și mai rău; căci și Academia a ținut vacanță și lucrul a încetat cu totul. Eu însă a trebuit să țiu pe toți lucrătorii și să le plătesc leafa pe deplin. N-am putut să concediez pe nici unul, de teamă să nu-i pot reangaja cînd voi avea trebuință, căci la noi nu sunt lucrători de tipografie cu prisos, ca în alte țări.

Apoi știi că la noi chiriile se plătesc pe jumătate de an înainte, cu o lună de împlinirea termenului, și iată că la 26 septembrie trebuie să plătesc chiria tipografiei, care e de 1700 franci, pe timpul de la 26 octombrie pînă la 23 aprilie 1883, și nu știu cum să fac să-i adun și pe aceștia de pe la cei ce au să-mi dea pe lucru făcut. În timpul de față și chiar adunarea datoriilor se face cu greu.

De aceea, te rog să mă ierți că nu pot să te satisfac acum întru nimic, și să nute superi pe mine pentru că n-am putut să-ți fac voia.

Cu afacerea tipografiei, iată cum merg lucrurile: D-ta știi că mai aveam să desfac încă un tovarăș. Învoiala ce am făcut cu dînsul este ca să-i dau pe fiecare lună, în curs de trei ani, cîte 250-350 franci.

Un an a trecut și m-am ținut de cuvînt tîrîș, grăpiș, cum am putut. Mai am doi ani, și nădăjduiesc să mă țiu de vorbă și să scap de datorie. Atunci, daca va vrea Dumnezeu, voi putea răsufla și eu mai în voie. Pînă atunci, cu strîmtoreli, cu chinuieli, trebuie s-o duc.

Mă întrebi despre ai mei. Mulțumită Domnului că suntem sănătoși. Fata, fiind numita profesoară într-un oraș de județ am izbutit să o transfer acum în București. Nădăjduiesc de aci înainte să se folosească și ea de rodul muncii sale, ceea ce n-a putut face pînă acum. Pe Constantin am hotărît să-l dau la tipografia d-lui Göbl, ca să învețe a conduce presele. Ceilalți copii sunt, unii la școală, alții încă acasă. Despre greutăți, ce să-ți mai spui? D-ta, care ai trei sau patru, știi să prețuiești celui ce are șase, și pe d-asupra o soacră etc.

Noi toți ne închinăm cu respect și dragoste d-nei Iarnik și îi dorim ceas bun și ușurare norocită.

Strîngîndu-ți mîna cu iubire frățească, te salutăm românește cu să auzim de bine, P. Ispirescu