1866, 30 septembrie

Bine zice proverbul bătrînilor noștri: „Pînă nu bagi în plug cu omul nu poți să-l cunoști cine este”. Experiența mi-a probat cît este de adevărat acest proverb. De ce nu-mi sunt copiii mai mari, priimitori de povețe! Ceea ce nu le pot spune azi cu gura, vor citi odată aci. Băiatului i-aș recomanda: mai întîi de toate să fie exact.

Cînd își va da cuvîntul sau cînd se va hotărî a face ceva, la ora fixă să fie terminată afacerea și să nu se lase a fi așteptat.

Să nu se grăbească niciodată a-și da cuvîntul, să nu se oblige a face vreun lucru pînă mai întîi nu va judeca cu maturitate și cu sînge rece dacă poate să-și țină cuvîntul, dacă puterile sale intelectuale ori morale îi permit a-și ține legămîntul ce ar face. Ba din contră să spuie curat și neted că nu poate. Dupe acestea i-aș mai recomanda: să fie leal și just, dacă voiește să fie onorat și chiar de inamicii lui.

Cunoștinți ar putea să aibă cît va pofti, dar amici cît de puțini, căci adevărații amici va găsi foarte rar sau nicidecum. Secretele sale să le încredințeze lui însuși; să se ție în rezervă cînd se va afla în conversație cu cunoscuții și amicii săi, să judece bine mai-nainte de a-i ieși vorba din gură; asemenea să cumpănească bine răspunsurile ce va da la întrebările ce i se va face; și mai bine să zăbovească, să se gîndească decît să răspunză cu ușurință; să nu se prea grăbească a da numirea de amic cutăruia sau cutăruia; acela ce va dobindi titlul de amic al său trebuie să fi fost pus la cercare și să fi dat probe de amicie. Cu toate astea pe amici să nu împrumute niciodată: dacă dispune de oarecare avere mai bine să-i dea cît poate fără să-i mai ceară înapoi.

Onestitatea și probitatea să fie neseparabile de dînsul. Munca să fie providența lui. Activitatea să nu-l părăsească dacă voiește să fie casa lui casă de abondență.

Cu toate astea, economia să fie d-a pururea înaintea ochilor săi, fără însă să-și piarză cumpătul, căci de la economie pînă la calicie sau avariție nu este decît un pas.