C
5. Ca apa lină nici o primejdie mai rea. G.
6. * Căcîcea fratele miresei cu căciula afumată.
7. C…-te lupe, ce ai mîncat. N.p.t., 24 9.
8. * C…-te și fă cu ochiul.
9. Ca cel ce strecoară țînțarul și înghite cămila. G.
56 0. * Căci, del om sunt și eu. F., 12 6.
1. * Căci ne zice gîndul. Lg. I, 11 .
- Acolo se duc cu gîndul. P.u., 73 .
Își bate gîndul cu el. Cv. I, Al., 21 5.
- Mă bate gîndurile.
2. Ca cioara mai bine nimeni nu poate crăncăni. G.
3. Căciula ta cînd va afla taina ta în foc s-o bagi. G.
4. Că d-abia acum se prinsese si el cu mîinile de vatră.
Cv. X, Cr., 21 .
5. Ca d-alde tine, mulți sub pat la mine. G.
6. Cade pe spate și-și frînge nasul. G.
7. * Cade satara în spinarea omului.
Cade satana în spinare. Hț., 16 9.
- Cade urdu-belea pe spinarea omului. P.u., 12 2.
8. * Că doar n-am mîncat ceapa ciorii. Cv. IX, SI., 12 5.
- Da ce am mîncat laur? Lg. I, 97 .
9. * Că doar n-o pica sînge. P.u., 99 .
Nu cura sînge. Aed. I, 99 5.
- Că doar nu piere lumea. Cv. IX, Gn., 54 .
57 0. * Că doar n-o s-o pui cadră în părete.
N-o s-o pui cadră-n părete. P.p.v. II2. 15 1; Hț., 21 .
1. * Că doar nu s-o face gaură în cer. Lg. I, 11 0, II, 3;
III, 3; P.u., 99 .
Doară nu s-a făcut gaură în cer. Acd. I, 12 79 .
2. Ca doi tăciuni, cari fac numai fum fără a da pară.
Al., 9.
3. Că dracu crapă cînd faci bine. Jp.o., 11 5.
4. Ca Dumnezeu cine poate? Hț., 51 .
5. Cîine bătrîn să te păzești din casa ta să nu sgornești.G.
6. * Cîine de uși multe.
Cîine de multe uși. G.
Este ca un cîine de uși multe. Hț., 24 .
7. Cîinele cînd l-a opărit fugea și de apă rece. G.
8. * Cîinele cînd latră să nu-l mai asmuți. G.
9. Cîinele care ține mai mult la om, el latră mai mult la oameni. Bz., 52 ; Hț., 24 .
58 0. * Cîinele care latră nu mușcă. Hț., 24 .
Cîinele ce mult latră niciodată nu mușcă. G.
Cîinii cari latră nu mușcă. Bz., 54 .
Cîinele ce latră nu mușcă. Acd. I, 38 2; II, 30 3.
Cîinele ce mîrîie mușcă. Acd. II, 30 3.
1. Cîinele ce mușcă întîi creierii i se turbură. G.
2. Cîinele de este cîine
Și tot oprește pe mîine. P.p.v. III2, 70 .
3. Cîinele de stîrvuri nu moare. P.p.v., 15 3; Hț., 18 1.
4. Cîinele după ce năpîrlește nu ne mai trebuiește. G.
5. Cîinele în adevăr te latră și te mușcă, dar și este în adevăr cea mai bună slugă și cel mai bun păzitor. G.
6. Cîinele îmbătrîneste de drum si nebunul de grija
altora. P.p.v., 93 ; Hț., 24 .
7. Cîinele latră, iar lupul tace și face. Hț., 24 .
8. * Cîinele nu fuge de codru. Hț., 24 .
Cîinele de codru nu fuge niciodată. G.
Cîinele nu fuge de codru, ci de ciomag. P.p.v., 16 0.
Cîinele fuge nu de îmbucătură, ci de sburătură. G.
De bine nimenea nu fuge. Hț., 14 .
9. * Cîinele osul nu-l roade, dar nici pe altul nu lasă să-l roază. P.p.v., 65 ; Hț., 24 .
59 0. Cîinele pe lup de gît l-apucă, iar pe porc de urechi. G.
1. Cîinele pînă nu-i dă apa de cur nu înoată. G.
2. Cîinele șade pe fîn și
Nici mănîncă, nici va să lase
Calul măcar să-l miroase. P.p.v. III1, 92 ; Hț., 24 .
3. Cîinele și cînd doarme la demîncare gîndul Iui își
are. G.
4. * Cîinele unde găsește ușa deschisă acolo nepoprit intră. G.
5. Cîine pe cîine latră și nici unul aude. G.
6. Cîinii atunci se satură cînd turme de oi mor. G.
7. Cîinii ce se înțeleg cu lupii la turma ta, sgornește-i din turma ta. G.
8. Cîinii sunt paza oilor. P.p.v. III2, 55 ; Hț., 24 .
9. Cîinii spre pază să hrănești. Însă nu pe cei ce ca niște lupi încep a mînca din oile tale. G.
60 0. * Calabalîc la buric. G.
1. * Ca la noi la nimeni.
Ca la noi la nimenea, cu mireasa dinainle. G.
2. * Calcă credința bărbatului. Sn.2, 86 .
3. * Calcă in urmele lui tată-său. Cv. VII, 84 .
4. * Calcă tot a marc, scuipă de sus. Jp.o., 12 9.
A trage a mare. Bz., 41 .
5. * Calea bătută este cea mai scurtă.
Calea bătută este totdeauna cea mai scurtă. Acd. I,
12 7; 13 2; Hț., 22 .
Calea dreaptă e cea mai scurtă. Bz., 60 ; Hț., 22 .
6. * Calea flămîndului e cea mai lungă. Cv. IX, SI., 12 2.
7. * Cale bună ca bumbacul
Unde-i ajunge să-ți spargi capul. G.
Cale bună ca bumbacul, unde vei cădea să-l i spargi
capul. Acd. I, 33 7.
8. * Cale bună sprîncenată,
Cin’te-o ajunge să te bată.
Călătorie sprîncenată. Cv. III, Al., 27 3.
9. * Cale de nu știu cîte conace. P.u., 40 .
- Cale de nu știu cîte zile. P.u., 31 .
61 0. * Gale primară la socri. Cv. X, Gr., 37 7.
1. * Cale vale. Cv. I, Al., 32 8; V, SI., 3; XI, Cr., 21 , 28 ;
XII, 21 4; Rom. lib., nr. 32 5, 29 febr. 18 80 .
2. Cal bun și frumos, dar cam bășinos. G.
3. Cal bun și învățat, dar rău călăreț l-a încălecat. G.
4. * Calul bătrîn nu se mai învață în buiestru. P.p.v.,
28 , 17 1.
Calul bătrîn nu se învață la buiestru. Hț., 23 .
Calul bătrîn nu mai învață a juca. N.p.t., 25 0.
Cal bătrîn nu se mai învață în buiestru. G.
Calul bătrîn, un măiestru,
Nu-l poți învăța-n buiestru. P.p.v. III, 15 4.
Calul bătrîn nu mai învață în buiestru. Acd. I, 34 1 ;
Bz., 51 .
5. * Calul cunoaște ce călăreț îl încalecă. G.
Calul cunoaște ce om îl încalecă, pe fiecine nu trîntește. P.p.v., II2, 12 3.
6. * Calul de dar nu se caută pe dinți.
Calul de dar nu se caută la dinți. Bz., 53 ; Hț., 23 .
Calul de dar nu se caută în gură. N.p.t., 24 9.
Măgarul de dar nu se caută pe dinți. P.p.v., 14 6.
Calul de dar nu se caută după dinți. G.
Calul de dar nu se caută pre dinți. Acd. I, 34 0.
7. * Calul de e cal și tot se poticnește. G.
- Calul de e cu patru picioare si tot se poticnește.
P.p.v. I2, 79 .
Calul că e cu patru picioare si tot se poticnește.
Bz., 62 ; Hț., 23 .
8. * Calul dracului. Lg. II, 11 2.
Baba este calul dracului. Acd. I, 34 1.
9. * Calule, mănînci orz?
Vrei, calule, orz? Aed. I, 34 1.
62 0. Calul fără căpăstru cade în prăpăstii. P.p.v., 19 ;
Hț., 23 .
1. Calul în tîrg și tîrgul acasă. G.
2. Calul rîios găsește copaciul scorțos.
(Neculcea cronic. Letopisețe, ed. I, tom II, p. 31 3. )
Calul rîios se scarpină de copaci scorboros. G.
Calul rîios se scarpină de copaciul scorboros. P.p.v.
13 5; Hț., 23 .
2b . Cal verde și grec cu minte nu s-a văzut (com. de d.
Bușilă).
3. Calicu-mpărat s-ajungă,
Cit de mulți bani s-aibă-n pungă,
El pînă cînd nu va cere
Nu mănîncă cu plăcere. P.p.v. III2, 37 ; Hț., 22 .
4. Ca lutul în mîna olarului, ce vrea face din el. Hț., 96 .
5. * Ca mîine o să-mi mănînce coliva. P.p.v. II2, 14 6;
Hț., 10 0.
6. Cămașa fie cît de subțire acoperă rușinea. G.
7. Cămașa i s-a lipit de spinare. G.
8. Cam departe de ochi, dar aproape de inimă. G.
9. * Cînd n-ai. cămila de un ban e scumpă. P.p.v. II2,
71 ; Hț., 11 7.
Cămila cînd era un ban, nimeni nu da nici un ban; acum că trece peste sută, ne întrecem cu suta. G.
63 0. * Cămila vrînd să dobîndească coarne și-a pierdut urechile. Hț., 39 .
A cercat cămila să-și puie cercei la ureche și i le-au
tăiat. Mgz. ist., t. IV, p. 10 7.
1. * Că n-am gîndul tatei.
2. * Cînd a dat să fugă, atunci s-a isprăvit pămîntul.
P.p.v. III2, 14 1.
Cînd a dat fuga, atunci s-a isprăvit pămîntul. Hț., 64 .
3. Cînd ai bani trebuie să ai si dușmani. P.p.v., 59 ;
Hț., 8.
4. Cînd ajunge furca aproape de ochi, anevoie mintea să ți-o ai pe loc. G.
5. Cînd apa te-neacă, ce ceri s-o mai bei? G.
6. Cînd apa vine la gură toate trec peste măsură. G.
7. * Cînd are omul să dea de vro nevoie, aleargă după dînsa, dacă este înaintea lui; iară dacă este înapoi o așteaptă ca să-l ajungă.
Cînd este să dai peste păcat, dacă este înainte te silești să-l ajungi; iar dacă este în urmă, stai și-l aștepți. Cv. XI, Cr., 18 2.
Cînd e omului să-i vie
Vreun rău fără să-l știe,
Or zăbovește
Pînă-l sosește,
Or dă să fugă
Să-l ajungă. P.p.v. I, 14 4; Hț,, 13 6.
De este nevoia înainte silești d-o ajungi, de este în urmă o aștepți să vie. G.
8. * Cînd ar face toate muștele miere, ar fi și sub coada calului. Hț., 10 5’ .
Toată musca nu face miere. P.p.v., 29 .
- Nu toate muștele fac miere. Lg. II, 6.
Dacă ar face toți copacii flori ! dacă ar face și muștele miere! dacă ar face și trîntorii roi! G.
9. * Cînd ar fi numai un cerșetor, tot cu zahăr l-am hrăni.
Numai un cerșetor de-ar fi, numai cu zahăr l-am hrăni.
P.p.v., 15 6.
64 0. * Cînd aveam în ce. n-aveam cu ce ; acum că am cu ce,
n-am în ce. G.
Cînd aveam locul, n-aveam mijlocul; acum că am mijlocul, îmi lipsește locul. G.
Cind aveam cu ce, n-aveam în ce; și cînd am în ce, n-am cu ce. P.p.v. II, 71 ; Hț., 31 .
1. Cînd banul cutează, cuvîntul încetează. G.
2. Cînd bați pe coconaș, ori bate-l cumsecade, ori nu te mai încurca. G.
3. Cînd casa ta are sete, nu vărsa apa pe drumuri. G.
Cînd însetează curtea ta, apa-n drum nu lepăda.
P.p.v. IIP, 72 ; Hț., 80 .
4. Cînd ciobanul doarme, lupul pe oi le adoarme. G.
5. Cînd ciobanul priveghează, oile săr și joacă. G.
6. * Cînd clopotul cel mare se trage, celelalte nu se mai aud. G.
Clopotele cele mici, cînd cele mari urlă, nicicum se mai aud. G.
7. Cînd corabia se pleacă, nădejdea de la noi pleacă.G.
8. Cind cotul se lovește, toată mîna pătimește. G.
9. * Cind crapă dracul de necaz? Cînd se bese morții. G.
Cînd geme mortul si dracul moare de necaz. P.p.v.
III, 51 ; Hț., 11 1.
65 0. * Cînd crește tigva? și cînd i se strîmbă gîtul? G.
Cînd a crescut tigva si cînd i s-a strîmbat gîtul?
Bz., 56 ; Hț., 18 8.
1. * Cînd cu gîndul nu gîndești.
Cînd nici nu te gîndești atunci te trînteste. Cv. XI,
Cr., 30 .
Cînd cu gîndul nu gîndește
Îl prinde și-l ciomăgește. P.p.v. II2, 29 ; Hț., 66 .
Cînd cu gîndul nu visează,
El în cursă o să cază.
Și atuncea te pisează
Și potecile-ți scurtează. P.p.v. II1, 32 ; Hț., 20 2.
2. Cînd dai la cei neavuți
Pe Dumnezeu împrumuți. P.p.v. I2, 73 ; Hț., 11 8.
3. Cînd dai peste miere nu mînca peste măsură, că și ce n-ai mîncat îți scoate din gură. G.
4. Cînd zice că doarme, cînd zice că c… Îl doare. G.
5. Cînd Domnul va șchiopăta, nici un șchiop se va mai
îndrepta. G.
6. * Candela pe sfîrșit. G.
7. * Cînd e minte nu e ce vinde.
Cînd e minte nu-i ce vinde, cînd e brînză nu e bărbănță. Cv. IX, Cr., 45 5.
8. Cînd e plosca la mijloc
Mare, mic, e cu noroc. P.p.v. I2, 11 2; Hț., 14 8.
9. Cînd eram la mama și eu știam să cos, că muma împungea și eu trăgeam acul. P.p.v., 14 1.
66 0. * Cînd era soarele de două suliti pe cer. Cv. IV, Em.
27 8.
1. Cînd era luna veche,
Nu auz de-o ureche, și
Cînd este luna nouă
Nu auz de-amîndouă. P.p.v. II, 14 6.
Este lună veche,
N-aude de-o ureche ;
Cînd este lună nouă
N-aude de-amîndouă. Hț., 75 .
2. Cînd ești în luciul mării și tună
Anevoie o să scapi de furtună. P.p.v. I, 14 5 ; Hț., 92 .
3. * Cînd esti poftit la vreo masă, pleacă sătul de acasă.
P.p.v., 14 1; Hț., 14 8.
4. Cînd esti sănătos, bărbat,
Ești îndestul de bogat. P.p.v. III2, 13 8; Hț., 16 8.
5. Cînd grăiești cu un nebun, aibi lingă tine și un ciomag bun. G.
Cu nerodul cînd vorbești,
Bastonul să-ți pregătești. P.p.v. I2, 95 ; Hț., 12 2.
6. * Cînd grăiești și nu te-ascultă, pune-n gînd că ești la moară. G.
Cînd la adunare multă
Spui ceva și nu te-ascultă,
Dă-le pace tutulora
Și îți zi că ești la moară. P.p.v. III2, 9.
7. Cînd grindina de sus se pleacă în jos, ce poate face cea mai de jos? G.
8. * Cînd îi dă Dumnezeu, nici dracul n-are ce-i face.
P.p.v. II2, 69 ; Hț., 51 .
9. * Cînd îi dai îi fată vaca ; și cînd îi ceri îi moare vițelul.
Cînd îi dai îi fată iapa ; si cînd îi ceri îi moare mînzul.
P.p.v., 93 ; Hț., 43 .
Cînd se împrumută îi fată vaca și cînd întoarce împrumutul îi moare vițelul. Hț., 57 .
67 0. Cînd îl vezi la vro nevoie
Nu-i mai da brînci în noroie. P.p.v., 54 .
Cînd vezi pe cineva la vro nevoie
Nu-i mai da brînci în noroie. Hț., 12 4.
1. * Cînd îl văzură, li se păru că o să cază cerul pe dînsul.
Cv. VII, 37 0.
2. Cînd îmbrăcat, cînd despuiat,
Cînd mîncat, cînd nemîncat. P.p.v. I2, 13 4.
Cînd îmbrăcat, cînd despuiat. Hț., 77 .
Cînd mîncat, cînd nemîncat. Hț., 10 0.
3. * Cînd începe să iasă barba fiului tău. tu rade pe a ta.
P.p.v., 17 6.
Daca începe să iasă barba fiului tău, tu rade pe a ta.
P.p.v. II2, 14 7.
4. Cînd inima chiorăiește, gura nu prea contenește. G.
5. Cînd intri în casă să te ferești să nu te izbești cu capul de pragul ușii cel de sus. G.
6. Cînd îti intră paraua în mînă, leag-o în nouă noduri.
Pip.v., 59 .
Cînd îti intră paraua în mină, leag-o cu zece noduri.
Hț., 82 .
7. * Cînd la gură, sfîr ! ! G.
Cînd la pui, gaura „sfîrr”. În loc de: cînd la gaură puiu sfîrr (a zburat). Hț., 15 6.
8. Cînd le scapără buza de părale. Jp.o., 14 8.
9. Cînd leul e mort, iepurii îi șarpe spinare. Bz., 50 ;
Hț., 90 .
68 0. * Cînd mălai are, sare n-are; cînd sare are, mălai n-are. P.p.v., 44 ; Hț., 97 .
1. Cînd mărăcinii se sapă și pomii se leapădă, ce rod
mai aștepți de la grădina ta? G.
2. Cînd m-aș potrivi eu babei la toate cele, apoi mi-aș lua cîmpii. Cv., X, Cr., 10 6.
3. Cînd mi-e foame să-mi dai pîine,
Iar nu-mi zice: Vino mîine;
Și cînd mi-e sete să-mi dai apă,
Iar nu fierea după ce-mi crapă. P.p.v. III2, 14 0.
Cînd mi-e foame să-mi dai pîine,
Iar nu-mi zice: vino mîine. Hț., 61 .
4. Cînd muierea e mută și bărbatul e surd, e viața cea
mai bună între amîndoi. Hț., 11 2.
5. Cînd muierea începe să calce strîmb și o simte bărbatul, inima lui arde ca peștele pe cărbuni. F., 63 .
6. Cînd n-are cu ce săracul
Răbdarea îi este leacul. Hț., 11 8.
7. Cînd n-aveam în gură dinți,
N-aveam atunci în cap minți. P.p.v. III, 14 7.
Cînd n-aveam în gură dinți,
N-aveam atunci în cap minți. Hț., 11 8.
8. Cînd nu tace o gură, nu tace o lume întreagă. P.p.v.
III, 77 ; Hț., 71 .
9. Cînd nu-ți sună-n buzunare,
Pătimești de gălbinarc (galbeni n-are).
Și de friguri grele-n pungă
Cu scuturătură lungă. P.p.v. III1, 13 8.
69 0. * Cînd pleci la drum știi; dară cînd ai să te întorci nu poți ști.
1. Cînd ploaia se risipește, apă nu se mai găsește. G.
2. Cînd poame, cînd frunze, după cum Domnul ne aduce.
G.
Cînd fiertură în oală,
Și cînd mămăligă goală, sau
Cînd florile rodului.
Cînd frunzele pomului. P.p.v. I2, 15 1.
3. Cînd pornesc toți să vorbească
Parcă-i havra ovreiască. P.p.v. III2, 9.
Cînd pornesc toți să vorbească
Parcă-i lavră ovreiască. Hț., 18 9.
4. Cînd pui piemn (sic!) mai mult, se face mămăliga
mai mare. P.p.v. III2, 28 .
5. Cînd rădăcina se usucă, ramură verde pe copaci nu se mai urcă. G.
6. Cînd rîde, răsare soarele,
Cînd se necăjește, tună și fulgeră. P.p.v. III2, 13 .
Cînd rîde
Soarele răsare. Hț., 16 1.
Cînd rogi pe Domnul muncește,
Că atunci te miluiește. P.p.v. I2, 73 ; Hț., 16 2.
Cînd românu-și vîră coada
Neamțu își sdrelește noada. (Poveste de la munte.)
(Gion, Bin. Publ. nr. 21 7, de la 1— 2 sept.
18 80 , an II.)
Cînd s-a pus dracul pe rasă
Au o taie, au i-o lasă. Hț., 49 .
Cînd se bat bivolii suferă broaștele.
Cind se bucură cîinii? Cînd mor vitele în sat. G.
Cînd seacă apa atunci se vede ce pește la fund este. G.
Cînd seacă lacul se vede peștele. Bz., 60 ; Hț., 86 .
Cind se încălzește la soare, nu-i pasă de lună (zicătură de peste Olt)
(Moș Grăilă, Rom. lib., 29 febr. 18 80 , nr. 32 5) .
Cînd se joacă măgarii, vremea se strică. G.
Cînd joc măgarii-mpreună
Se strică vremea cea bună. P.p.v. III2, 8; Hț., 96 .
5. * Cînd se lasă ceața jos,
Este semn de timp frumos.
6. Cînd se leagă păcatul de om trebuie să-l tragă. Cv.
II, Gn., 94 .
7. * Cînd se însoară nu e de moară. Cv. XI, Cr., 26 .
8. Cînd se trudește săracul
Dumnezeu îi umple sacul. P.p.v. I1, 73 ; Hț., 16 8.
9. * Cînd se uită la om dihania, îl lovea fulgerătura.
P.u., 40 .
Cînd se vede la apus o sprînceană, se așteaptă să vie o vreme frumoasă. G.
Cînd se vorbește de rîs, nu se spune pentru plîns, si cînd se spune de plîns, nu se vorbeste de rîs.
P.p.v. III2, 7.
Cînd se spune de plîns,
Nu se vorbește de rîs. Hț., 14 7.
Cînd se vorbește de rîs
Nu se spune pentru plîns. Hț., 16 2.
Cînd stăpînul nu-ngrijește,
Starea-i se primejduiește. P.p.v. II2, 51 ; Hț., 79 .
3. * Cînd și cînd tot își aduce aminte lupul de locul unde a mîncat măgarul și mai dă pe acolo.
4. Cînd soarele se culcă, lumina se întunecă. G.
5. Cind stăpînul casei pleacă și Domnul cu el pleacă. G.
9.
70 0. *
1.
2.
3.
15 85
15 90
71 0.
1.
2.
6. Cînd te-apuci la vro treabă
N-o lăsa fără ispravă. P.p.v. II2, 48 .
Cînd te-apuci de vro treabă
N-o lăsa fără ispravă. Hț., 5.
7. * Cînd te arde cărbunele, îl arunci și în barba lui tat-tău. Hț., 27 .
8. Cînd te crede mic, nu-ți prea cură ouă roșii. Jp.o., 13 1
9. Cînd te găsești la un loc cu făcătorii de rele, trebuie să plătești paguba. S., 7.
72 0. * Cînd te însori, să te însori, iar nu să te măriți. G.
1. Cînd te sui te mai oprești, da cînd scobori, nu te
poți. Jp.o., 13 2.
2. Cînd te trimite la treabă
Mergi și te întoarce în grabă. P.p.v. II2, 47 ; Hț., 19 1.
3. Cînd te uiți la el și trece
Parcă este în chioștece. P.p.v. I2, 10 2; Hț., 53 .
4. Cînd te urci în sus pe scară, din treaptă în treaptă să pășești, ca să nu te poticnești. G.
5. * Cînd te vede cineva ieșind dimineața dintr-o casă,
2i ce că ai dormit acolo noaptea.
6. Cînd ti-e brînză mai proaspătă, n-ai smîntînă. Cv.
XI, Bg., 60 .
7. Cînd torni peste măsură, apa afară urlă. G.
8. Cînd treci prin tara orbilor, închide si tu un ochi.
P.p.v., 17 6.
9. * Cînd trei oameni zic că ești beat, culcă-te si dormi.
Hț., 13 .
Să fii treaz, nemîncat, dacă ți-o zice lumea că ești beat, du-te de te culcă. P.p.v., 17 3.
73 0. Cînd tu te duceai, eu atunci veneam. G.
1. * Cînd un bolnav se însănătoșește se zice: a avut zile;
mare este Dumnezeu. Iar cînd moare bolnavul se zice: al dracului fu doctorul.
2. Când untul-de-lemn se isprăvește, candela se istovește. G.
3. Cînd va face spînul barbă. G.
4. Cînd va veni apa la moară. G.
5. Cînd văd că mîța face marazuri, ți-o strîng de coadă de mănîncă mere pădurețe. Cv. XI, Cr., 18 4.
6. Cînd vei vorbi de mucos,
Nici tu să fii urduros.
Că nu e mai urît cînd cineva
Face pe frumos că e ponevos,
Și pe cel urît că e aurit, P.p.v. I2, 4.
Cînd vei vorbi de mucos,
Nici tu să fii urduros;
Că nu e mai urît
Cînd cineva face pe frumos
Că e ponivos,
Și pe cel urît
Că e aurit. Hț., 11 1.
Cind vrei să vorbești, la gură
Să aibi lacăt și măsură ;
Ca nu vorbind de mucos
Tu să fii urduros. Hț., 20 6.
7. Cînd vine cel mai mare, cel mai mic nu se mai vede
călare. G.
8. * Cind vorbești de lup, lupul este la ușă. Hț., 95 .
Cînd gîndești de lup, lupul este la usă. Cv. II,
J.Ng., 10 8.
De lup cînd se grăiește,
Coada i se ivește. G.
9. Cînd vor fi la mijloc banii
Nu se mai întreabă anii. P.p.v. II2, 12 8; Hț., 9.
74 0. * Cind vrea Dumnezeu cu omul, vine și dracul cu colacul.
Cînd va Dumnezeu cu omul vine si dracul cu colaci.
P.p.v, 16 6.
Cînd vrea Dumnezeu cu omul, vin si dracii cu colacii. Hd. R. t., 28 .
Cînd va Domnul, vine și dracul cu colaci. G.
Cînd Dumnezeu va cu tine
Și dracul cu colaci vine. P.p.v. I2, 72 .
Cind vrea Dumnezeu cu omul,
Vine cu colacii și dracul. Hț., 51 .
Cînd o va Domnul cu omu, dracu îi iese înainte cu
colaci. Jp.o., 11 5.
1. * Cînd vrea Dumnezeu să piarză pe om, mai întîi îi ia mințile.
Cînd Dumnezeu pierde pe om, îi ia mintea. Hț.,
14 3.
2. Cind vrun cuget te-mboldește,
Întîi la păcat gîndește. P.p.v. I, 74 ; Hț., 40 .
3. Ca nealtă lume. Cv. V, SI., 38 1.
4. Cînepa dracului. Cv. X, Cr., 38 1.
5. Cîntă cu drîngul. G.
6. Cîntă cu fluier de argint în gură. G.
7. Cîntar cu două coade. G.
8. * Cîntă surzilor.
A cînta surzilor. Acd. I, 39 3.
9. * Cîntă-ți, lele, cîntecul.
Cîntă-ți, mîndro, cîntecul. Acd. I, 39 3.
75 0. Cîntărețul cînd tușește, neștiința lui și-arată. G.
1. * Că om sunt și eu. Cv. XIII, J.Ng., 34 .
2. Copacul după oală. G.
3. * Ca Petru cu cheia și Pavel cu sabia. G.
4. Ca pisica sapă și învelește. P.p.v., 10 6; Hț., 14 5.
5. * Capra b… (face pozna) și oaia trage rușinea. Hț., 25 .
Capra bese și oaia pate rușinea. G. ; Acd. I, 16 1.
Caprele dau la bășini și oile pat rușini. P.p.v. II2, 30 ; Hț., 25 .
6. Capra face stricăciune scumpiei
Și scumpia îsi răzbună cu pielea ei. P.p.v. II, 51 ;
Hț., 17 3* .
7
— Capră rîioasă, unde ai plecat?
— La oraș.
— Poti merge si mai departe de te-oi lăsa. P.p.v. I,
16 1.
8. * Caprei îi cade coada de rîie si ea tot bîzoi o tine. Ht.,
25 .
Caprei îi pică coada de rîie si ea tot sus o tine. P.p.v.,
16 7.
Caprei îi pică trupul de rîie si coada tot bîzoi o tine.
G.
Capra
De rîie coada îi pică
Și ea tot sus o ridică. Hț., 16 1.
9. * Caprelor, vedeți voi mugurul ăla de colo? Tot voi o să-l mîncați.
Caprelor, mugurul ăla voi să-l mîncați. P.p.v., 14 5.
Caprelor! vedeți voi mugurul de colo? Tot voi o
să-l mîncați. Hț., 25 .
76 0. * Ca prin urechile acului (I. Ghica, An. Acd. ser., II,
Disc. de recept., p. 41 3) .
Am scăpat ca prin urechile acului. Cv. XI, Cr., 17 7.
1. Căprioara orice frunză găsește, cu aceea se hrănește. G.
2. * Cap ai, minte ce-ți mai trebuie. Cv. XIII, Cgl., 41 0.
3. Cap d-avea, n-avea, el știe,
Dar și-a cumpărat tichie. P.p.v. I2, 85 ; Hț., 26 .
4. Cap de crap, creieri de iepure. G.
5. Cap de cuc e. Cv. V, Al., 28 2.
17 30 6. Capul cel tîmpit odorogește ca un butoi dogit. S., 12 .
7. * Capul face, capul trage. Acd. I, 42 6; P.p.v., 82 ;
Hț., 26 .
8. Capul fie cît de mare, iar gura potrivită și cu mult mai mică. G.
9. Capul în jos, cînd în sus nu-l poți ținea, G.
77 0. Capul pînă nu se sparge, creierii nu se văd. P.p.v. I2,
14 5; Hț., 26 .
1. * Capul plecat, nu-l taie sabia. N.p.t,, 25 0.
Capul plecat
De sabie nu e tăiat. Bz., 53 ; Hț., 26 .
Capul plecat de sabie e netăiat. Hd. R. p., 12 2.
Capul plecat sabia nu-l taie. P.p.v., 11 5.
Capul plecat, pururea nevătămat, iar cel dimpotrivă, pururea culcat. G.
Capul plecat de spadă nu e tăiat. Acd. I, 42 6.
2. * Capul să trăiască că belele curg. P.p.v., 13 4.
Capul să fie sănătos, că belele curg gîrlă. Cv. XIII,
In., 73 .
Capul de ar fi sănătos, că belele curg gîrlă. Cv. XI,
Cr., 18 1.
Curg belele, rabdă-n piele. P.p.v. I2, 14 6; Hț., 13 .
Capul să trăiască, belele curg. P.p.v. II, 88 ; Hț., 26 .
3. * Capul solului nu se taie. G.
4. * Capul de ți l-oi sparge, dară hatîrul nu ți l-oi strica.
5. Capul meu se vede că pînă mîine dimineața i-a fost scris să mai stea unde stă. Cv. X, Cr., 10 9.
6. Cară apă cu ciurul. G.
A căra apă cu ciurul. Acd. I, 71 1.
Cu ciurul cară apă în vas găurit. G.
Am să-ți car la nuntă apă cu ciurul. Acd. II, 44 9.
7. Ca răbdarea la necaz, niciun leac mai bun. Hț., 15 8.
8. * Cară lemne în pădure.
A duce lemne în pădure. Acd. II, 56 6.
9. * Cară și el apă la puț.
78 0. Cărbunele acoperit, multă vreme ține. G.
- Cărbune cu cenușe acoperit. P.p.v. III1, 65 .
Cărbune acoperit. G. ; P.p.v., 88 .
1. Cărbunele ca să trăiască, în cenușe se-nvelește. G.
2. Cărbunele cenușe nu se face cînd multă vreme îl
ții în cuptor. G.
3. * Cărbune stins.
Ca, cărbunele stins care te mînjește
Și ca cel aprins carele te pîrlește. P.p.v. III1, 65 .
Cărbune stins îl iei înmînă și te arde. Bz., 54 ; Hț., 27 .
4. Care cumu-i el, așa vrea să fie și alții. Ț., 51 .
5. Care cum venea
Tot Udrea-l chema. P.p.v. III, 25 ; Ht., 20 0.
6. * Care de care. Cv. II, J.Ng., 86 ; P.u., 51 ; 10 4.
7. Care înaintea noastră grăiește pre alții de rău, acela
și pre noi înaintea altora ne va grăi de rău.Ț., 68 .
8. Carele peste măsură mult vorbește, obișnuit e că puțintel gîndește. Ț., 25 3.
9. Care nu știe rugăciunea meargă pe mare. Hț., 16 3.
79 0. Care vorbeste ce-i place, acela să auză si ce-l supără.
Hț., 14 6.
1. Care vrea a fi sieși învățător,
Are un prost școlar. Hț., 83 .
2. Care ochi văd mai bine? — Ai zavistnicului. P.p.v.
III2, 22 .
3. Cîrmaciul cu-ngrijire bună
Scapă corabia de furtună. Hț., 38 .
4. Cîrma vizitiului frîul se înțelege. G.
5. * Cîrmește din nas.
Cam cîrmea din nas. Cv. II, Al., 14 2.
6. Cîrnatul cînd se-ndeasă, începe a crăpa. G.
7. * Carne cu ochi. G.
8. Carne tînără și pește bătrîn. G.
9. * Cîrpește minciuna.
Minciuna ce cîrpise Toderică. N.p.t., 82 .
Cîrpește o minciună. Cv. IX, Cr., 45 6.
80 0. Cartea e ca marea, fără fund și cine o lăcomi să învețe numai el toată cartea nu poate. Jp.o., 12 7.
1. Cartea ursitei. Cv. IV, FI., 9.
2. * Carte nu stie, dar calcă popește. P.p.v. III, 28 ;
Hț., 28 .
- Calcă a popă.
A călca a popă. Aed. I, 31 7.
3. Cîrtița pe sub pămînt umblă, dar urma ei se cunoaște d-asupra pe pămînt. G.
