XVII. Jocul de-a ascunsele

Sau de-a v-ați ascuns

(În Cîmpulurg se zice cucu).

La acest joc pot să ieie parte oricîți copii s-ar afla, băieți și fete.

Pînă a nu începe jocul se face alegerea, în chipul următor: Cel mai isteț din copii stă în mijloc; ceilalți dinaintea lui, înșirați, cam într-o jumătate de cer. Copilul din mijloc începe a zice una din formulele următoare, atingînd în piept pe cîe unul de dinaintea lui cînd pronunță cîte o silabă, pe care eu am însemnat-o cu un accent grav, adecă:

I. Òpi sècna, sècna pì

Chèsti-mbòli nà còsti.

Țàngăr

Màngăr

Nà c-aftò

Tà aftò

Belènger

Bùf.

II. Ieși fetiță

Dìn portiță,

Că te-aștèaptă Tàliòn,

Tàliòn feciòr de dòmn,

Cù tichie

Dè fringhìe

Și peanà de ciòcîrlie,

Cù căruța Ràdului,

Cù caii-mpăràtulùi,

Prin mijlòcul sàtùlui,

Cù biciùl cumnàtului.

Dòrobànț

Clanț.

III. Trînti una, trînti două,

Trinti fata grècului,

Pè malul petrècului.

Vine grecul mànios

Cu cuțitul rùginos:

— Dă-mi Voichițo, chèile

Sà-mi deschid lădițele,

Să scot cununìțele,

Sà-mi cunun fetițele.

— Vài de mine

Nù-s la mine,

Cì-s la popa din Popesți

Jòs in caselè domnești,

Unde fată vàcile,

Unde ouă ràțele.

IV. Ùna mia pàlca

Cè e porumbàca.

Cùțitele Dànului

Sàbia Cotànului

Limbici,

Còdolici.

Aceste le știu eu din copilăria mea. Acum în urmă am aflat și pe cele următoare, unele de la copiii mei, altele de pe la deosebite persoane:

V. Ènghi

Pènghi,

Țùrcazà

Ràpița

Pàpița

Nòt.

VI. Ùna mia

Cù scump ia

Ce-ài mîncàt

De te-ài umflàt?

Șàpte pite ș-un pitòi

Și-ùn găvàn de ùsturoi

VII. Àla

Bàla

PòrtocàlaCiòc

Bòc

Trèci la lòc.

VIII. Musca mare treierà

Cea mai mică vînturà

Două mere,

Două pere,

Două fuse d-aurele

Mă dusei la Măgurele

Cu rochiță d’aurele.

Bou-n cinci

Bou-n cinci

După casa lui Tibiș

Tibișoara

Roșcodana.

La Cîmpulung se zice:

Pe valea lui Buciumate

Multe oi sunt adunate.

Ș-ale mele,

Ș-ale tele,

Ș-ale lui Stan Caragea,

Cind țiganii tot fugea,

C-un cimpoi,

C-un fluier oi

Cu trei pui de iepuroi.

— Bună ziua biată fată!

— Eu nu sunt o biată fată,

Ci sunt o mătușă beată.

Beau de ieri

De-alaltăieri,

Cu mătușa din Gerghița.

Mi-am pierdut beregăița;

Aide, vere, s-o căutăm

La Maria Sgîrcereasa

Sgîrceri-o-ar Dumnezeu,

Și de mini și de picioare

Și de părul care-l are.

(Comunicat de preoteasa păr. Nic. Diaconescu din C.-Lung.)

În Rîmnicul-Sărat se zice:

XI. Unele Chifiștele

Chifiștigana

Pana

Panait

Rachița

Corcodeaua

Baghița.

XII. Trînti una

Trînti două

Trînti fala grecului

Pe malul Siretului.

Vai de mine

Nu-i la mine,

Că-i la vodă-n București

Unde ouă rațele.

Unde fată vacile

Bic! săracele.

(Comunicat de dl. prof. Dim. Mirescu.)

În Buzău se zice:

XIII. Trînti două,

Trînti fata grecului,

Pe malul petrecului.

Vai de mine,

Nu-i la mine,

Că-i la vodă-n București

Sus în casele domnești

Unde ouă rațele,

Unde fată vacile

Bic! săracele.

(Comunicat de dlprof. Lupu-Antonescu.)

Preste Milcov se zice:

XIV. Una-i mara

Două-i para,

Trei ii rugul

Piciorugul.

Solomon

Socotea:

Cingemiți-l

Podobiți-l

Și mai iute

Du-te.

(Comunicat de dl. G. Misail.)

În Iași se zice:

XV. Unu-i malea

Două-i calea

Trei e rugul

Ciuturugul

Hai, du-te.

(Răposatul Lambrior o spune în „Convorbiri literare“, an IX.)

La cel ce se isprăvește silaba din urmă a uneia din aceste formule de alegere, acela iese din rînd. Și, începînd din nou formula, o zice de atîtea ori, cîți copii sunt cu mai puțin de unul; căci unul trebuie să rămînă.

Cel ce a rămas fără să se sfîrșească și la dînsul formula de alegere, acela se face.

Copilul ce se face stă cu mînile la ochi, cu fața cătră un zid sau cătră niște uluce, și tot întreabă: „v-ați ascuns?”

Unul din copiii, cari trebuie să se ascundă, care este și mai iute de picioare, stă aproape de copilul ce se face, și-l păzește ca să nu se întoarcă să se uite spre copiii cari se ascund.

Ceilalți copii se ascund care pe unde pot, fără să răspundă o vorbuliță măcar. Cel ce se face tot întreabă: „v-ați ascuns?” iară cel ce îl pîndește să nu se uite înapoi, îi răspunde: „nu“.

Acesta după ce vede că toți s-au ascuns, pleacă și el să se ascunză și, mergînd, zice:

„Cine s-o uita să-i sară ochii și să fie iacă cum, și iacă cum”.

În Rîmnicul-Sărat, iată cum zice:

Cine s-o uita

Să-i sară ochii

În putina cu boghii,

Din par in par,

Pîn-la ușa lui Tătar.

(Comunicat de dl. profesor Dim. Mirescu.)

După ce s-a ascuns și acesta, strigă: „Cucu!”

Copiii cei ascunși stau tupilați în ascunzătorile lor, și așteaptă vreme cu prilegi ca să iasă. Ei pîndesc, și cînd bagă de seamă că cel ce ii caută se uită în altă parte, iară nu înspre ei, deodată hop! ies din locurile unde erau ascunși, fug răpede cătră locul unde a stat copilul cu mînile la ochi, și scuipă acolo.

Dacă izbutesc să scuipe, ori să pună mîna acolo, sunt scăpați.

Copilul ce s-a făcut caută să prinză pre vreunul din cei ce s-au ascuns, și dacă pune mina pre vreunul, atunci acela prinsul se face; iară dacă nu, apoi tot copilul cel dintîi se face.

Dacă se întîmplă să deie preste vreunul din copii în ascunzătoarea lui. Îi face loc să fugă. Pentru aceasta se dă cu trei pași mai înapoi, făcindu-i loc.

Cel ascuns iese răpede și fuge să pună mîna ori să scuipe la locul unde a stat cu mînile la ochi copilul ce s-a făcut.

Acesta se ia după dînsul și-l fugărește. Dacă îl prinde, apoi prinsul se face, de nu, tot el se face.