XVI. Jocul în nuci

Se caută un loc, care să fie cam înclinat, să formeze adecă un povîrniș. Acolo pe coastă sapă o gaură ca o cănățuie de apă.

Se aleg zece sau douăsprezece nuci de mărime mijlocie.

Se hotărăște de la cîți pași departe de gaură să deie.

Se prind în joc trei, patru, cinci sau oricîți băieți vor să joace. Acest joc se joacă în bani.

Se învoiesc care să deie întîi, care al doilea, care al treilea și așa pînă se orînduiesc, care după care să deie pînă la cel din urmă.

Acum cel ce are să deie întîi, ia nucile în mîna dreaptă și se duce la semnul de unde are să deie. Acolo pune călcîiul stîng pe semn. Ceilalți jucători stau împregiurul gropiței. Fiecare din ei prinde, aruncînd jos atîți bani cîți vrea să prindă. Unii mai mulți, alții mai puțini, cît vreau ei.

Se zice că prinde cînd pune jos banii ce voiește să deie pentru un joc, de la mîna unuia din ei. Cel ce dă nucile, dacă se încumetă în dibăcia lui, zice: „îi țin pe toți“. Dacă i se pare că prinsoarea tuturor este prea mare, zice: „țin numai pe cutare ori pe cutare”. Atunci ceilalți își iau banii de jos. Dacă i se pare că numai prinsoarea unuia este prea mare, atunci zice:

„țin pe toți; dar pe cutare numai cu atît“, adecă cu cît voiește el.

Cel ce dă nucile, după ce a pus călcîiul stîng pe semnul de unde are să deie, și după ce s-a învoit pe cine să țin, se spriginește cu mîna stîgă pe genunchiul din stînga, întinde piciorul drept înapoi, ținîndu-se în cumpănă, își lasă trupul spre înainte și, întinzînd mîna dreaptă cu nucile, o leagănă înainte și înapoi, spre gropiță, țintește bine cu ochii și aruncă nucile.

Ca să fie bine aruncate nucile, ele trebuie să meargă grămadă la un loc, iară nu risipite.

Sunt nucari dibaci, cari fac nucile oală mai adeseori. Se zice că le face oală, cînd întră toate nucile în gropiță, aruncîdu-le, și rămîn acolo.

Meșteșugul acesta atîrnă mult de la ținerea nucilor în mînă pe degete, de la ochire și de la aruncare.

Dacă aruncînd nucile în gropiță ies cu soț: cîștigă cel ce a dat, dacă ies fără soț: pierde.

Cel ce dă, ori de a făcut nucile oală, sau de a ieșit din gropiță nuci cu soț, adună banii de jos, ia nucile, și dă tot el pînă spurcă. Se zice că a spurcat, cînd ies nuci fără soț, și atunci plătește tuturor cîți a pus și cît a pus; apoi altul ia nucile, dă și el pînă ce spurcă și dînsul.