Un arbor când puternic spre domele-nstelate

Înalță-ale lui ramuri de frunze încărcate,

Făcând la ceilalți arbori o umbră-omorâtoare,

Pe când, prin rădăcine mereu cuceritoare,

Păstrează-n stăpânire tot locul apucat,

Așa încât lăstarii de-abia găsesc la soare

Un loc să-și mai înfigă plăpândele picioare,

A meritat securea și trebuie tăiat!