Nu mai am decât o sete, nu mai am decât un vis,

Vis ce-n inimă cu sânge conturat îl țin închis;

Orișiunde-l port cu mine, și c-o dulce voluptate

Mintea mea îl recitește pe când inima mea bate; 

Negru, groaznic, fără milă, nu e-ntr-însul un cuvânt

Ca să nu mă facă singur uneori să mă-nspăimânt;

Ștreangul, fierul, focul, plumbul se-ntrețes să-l întocmească,

Și-n zadar se-ncearcă unii din priviri să mi-l citească

Înainte de momentul când... — Dar visul meu cumplit

Dacă scris e să rămână un biet vis neîmplinit,

Din adâncul ei cel umed, cu aceeași nendurare

Groapa mea are să strige către ceruri: Răzbunare.