Cântecul ploaiei

    Plouă, plouă, 

Plouă cât poate să plouă.

Cu ploaia ce cade, m-apasă

Durerea cea veche, cea nouă...

Afară e trist ca și-n casă, — 

    Plouă, plouă. 

    Plouă, plouă... — 

Plouă cât poate să plouă...

Zadarnic vor cântece clare

Ca florile umezi de rouă 

    Cei vecinic scutiți de-ntristare... — 

    Plouă, plouă. 

    Plouă, plouă... 

Plouă cât poate să plouă...

Ființa mea și simțirea

Sufăr și plâng amândouă...

Viața-și urmează-ndârjirea... 

    Plouă, plouă. 

    Plouă, plouă, 

Plouă cât poate să plouă...

Rapănă-n geamuri ca-n tobe...

Spintecă inima-n două

Cântecul ploaiei de cobe... — 

    Plouă, plouă... —

Share on Twitter Share on Facebook