E umed cimbrul pe colină,

Măceșii par o florărie,

Sorgintea râde cristalină, —

Ești tu, ești tu, copilărie! 

Din roze ceruri ciocârlia

Zvonește cântece semețe,

Domnește-n toate veselia, —

Înapoi venit-ai, tinerețe! 

Dar ce e vis, e o nălucă...

Rămân cu trista mea nevroză,

Cu dorul meu nespus de ducă,

Spre râul blond, spre ziua roză.